Pãi, dacã s-au umplut şi 2, şi 3…Iar dacã vi s-a urât de dat cu capul, daţi…clic pe www.altfel.info şi vã-ntoarceţi în “casa albastrã”.
Loc de dat cu capul-4
Scris de singur pe august 31, 2009
Publicat în ANUNTURI, FARA RECLAME SI FARA MUZICA | 78 Comentarii »
Loc de dat cu capul-3
Scris de singur pe august 21, 2009
Nu mi-am imaginat în viaţa mea cã pot stârni asemenea furtunã de sentimente printre cititorii mei! Mã bucur şi mã înfior, în acelaşi timp. Imi stãpânesc cu greu tentaţia de a da drumul unui moment lacrimogen şi mã rezum la a vã anunţa, iubiţi “Dãtãtori cu capul”, cã am dschis un nou lãcaş. Asta! Cã celãlalt, de pe aceeaşi uliţã, dar la numãrul 2, se cam umpluse déjà. Fiţi bineveniţi în inima mea!
Sã ne-auzim în gând!
21.08.2009
Publicat în ANUNTURI, FARA RECLAME SI FARA MUZICA | 44 Comentarii »
Loc de dat cu capul-2
Scris de singur pe august 3, 2009
I-am zis “2” fiindcã mai este unul pe acest blog, dar nu l-a folosit nimeni. Motivul “înfiinţãrii” acestui loc de dat cu capul este acelaşi care a provocat şi apariţia primului. Adicã, retragerea mea în “casa mea de suflet”, reparatã, renovatã şi revigoratã, adicã retragerea mea în www.altfel.info Acolo am şi muzicã, am şi poze. Numai loc de dat cu capul nu avem. Desigur, acest loc poate fi folosit şi pentru dat cu pumnul, dat cu înjurãtura, dat cu aplauzele, dat cu uralele, dat cu huiduielile, dat cu întrebãrile, dat cu solicitãrile, etc. Adicã, cine are ceva de zis în legãturã cu orice de pe www.altfel.info o poate face aici. Cãci acolo nu se intrã nici cu tasta, nici cu pixul, ci numai cu ochiul, cu urechea şi cu sufletul. Si încã ceva. Cel ce mi-a renovat “casa mea de suflet” mi-a pus şi RSS la intrare. Aşa cã, cei ce ştiu ce e aia şi se pricep, îl pot folosi.
Sã ne-auzim în gând!
03.08.2009
Publicat în ANUNTURI | 44 Comentarii »
Fumatul poate ucide
Scris de singur pe iulie 26, 2009
Asta e formula pe care am vãzut-o înscrisã pe un pachet de ţigãri. Mi-e greu sã cred cã a înscris-o cineva fiindcã “aşa a vrut muşchii lui”! Mai degrabã cred cã înscrierea acelui avertisment a fost impusã de o autoritate. Nu ştiu cum se numeşte respectiva autoritate, dar, dupã formula pe care a impus-o, firesc ar fi sã se numeascã “Autoritatea caraghioşilor”. De ce? Pãi cum vine chestia asta cu “Fumatul poate ucide”? Care e subiectul? Fumatul. Ce este fumatul? Este o acţiune sãvârşitã de un om. Dacã omul nu fumeazã, fumatul nu existã. El, fumatul, habar n-are cã existã şi habar n-are ce poate sau ce nu poate sã facã. In consecinţã, este o prostie sã spui cã fumatul poate sau nu poate sã facã ceva!
Dacã ar fi sã considerãm cã lozinca lansatã de “Autoritatea caraghioşilor” este raţionalã, atunci, la fiecare colţ de stradã ar trebui afişat “Mersul pe stradã poate ucide”, nu? Este la fel de logic ca şi “Fumatul poate ucide”. Si, s-ar putea sã fie şi mai adevãrat, pentru cã numãrul celor ce sunt ucişi pe stradã, in timp ce merg, este mai mare decât numãrul celor care, de fapt, se sinucid prin fumat, nu îi ucide fumatul. Asta ca sã nu mai pomenesc cã fumatul practicat de nu ştiu cine nu mã poate ucide pe mine, chiar dacã, dupã pãrerea caraghioşilor, “fumatul POATE ucide”!
N.B. Sã nu consume în zadar energie “puriştii“ pentru a-mi explica precum cã acel “poate” are semnificaţia de “este posibil sã”, nicidecum cã “este capabil” sau cã “are voie”, deşi şi acestea sunt variante interpretative corecte ale lui “poate”! Cu oricare semnificaţie vor ei, ceea ce am spus despre mersul pe stradã este la fel de valabil ca şi în cazul fumatului.
26.07.2009
Publicat în OBSERVATOR | 1 comentariu »
Cu arama pe faţã
Scris de singur pe iulie 26, 2009
Tot mai multe jurnale îşi dau arama pe faţã. Probabil, stãpânii au început sã fie mai strânşi la pungã dar mai largi la pretenţii. Consecinţa? Pe lângã „obiectivitatea“ peticitã şi murdarã care le era caracteristicã şi pânã acum, “bãieţii” au început sã punã lacãt la gura celor care mai foloseau şansa de a comenta articolele din presã pentru a spune lucrurilor pe nume. Chestia cu nepublicatul comentariilor, în care “maestru de ceremonii” era “jegosul adevãr”, a fost completatã de alte jurnale, cu alte metode. Care mai “gardiene”, care mai “zilnice”. Printre noile metode, chestia cu parola şi autentificarea. Adicã, dacã nu eşti d-ai noştri, sau dacã nu ştim noi de unde sã te apucãm de c…, nu poţi sã spui tu ce crezi şi sã ne dai pe noi în vileag. Cã e democraţie, ce mama dracului! “Bãieţii” ãstia, sãrmanii, nu s-au prins cã a apãrut blogosfera. Si cã în blogosferã ei pot fi bãlãcãriţi mai abitir decât în propriile jurnale. Sau, poate, s-or fi prins dar au vrut şi ei sã-şi dea arama pe faţã. Ei or fi crezut cã asta se numeşte cã “s-au bronzat”. Nu, “bãieţi”! Nu vã faceţi iluzii! Asta se numeşte cã “v-aţi fãcut de c-c-t”!
26.07.2009
Publicat în OBSERVATOR | Lasă un comentariu »
