Scris de singur pe iulie 9, 2009
O duducã dintr-un partid reprezentat în comisia parlamentarã care a anchetat zilele astea celebrele “şmecheridzii”, a declarat non-şalant la televizor cã stimabilii ei colegi de partid ar fi dorit ca acea anchetã sã continue, nu sã se finalizeze cu un verdict, invocând diverse motive. In clipa în care am auzit-o mi-am dat seama cã, în Românica, nesimţirea a atins culmi monumentale. De ce? Pentru cã, pânã ieri, colegii duducii, aceia aflaţi chiar în zisa comisie, cereau cu insistenţã ca activitatea acelei comisii sã înceteze! Cred cã, dacã mâine, miniştrii noştri s-ar plimba în curul gol pe calea Victoriei, nici mãcar gândacul cunoscut sub numele de “Boul Domnului” nu s-ar mai mira.
09.07.2009
Publicat în OBSERVATOR | Lasă un comentariu »
Scris de singur pe iulie 9, 2009
Tin minte tot ce am fãcut în copilãrie, chiar cu lux de amãnunte. Mi-amintesc perfect cum am adormit pe acoperişul magaziei, acolo unde mã ascunsesem jucând v-aţi-ascunselea şi m-au descoperit deabia seara, somnoros şi ars de soare pe spate. Si multe altele! Imi amintesc cam 80% din ceea ce am trãit la 25 de ani. Nu-mi ies nici acum din cap întâmplãrile din Deltã şi cum era sã mã sui eu cu nava pe epiu, la 12 noaptea, navigând pe un întuneric beznã pe Sulina, contrar tuturor regulilor. Cred cã şi din ceea ce am trãit în urmã cu vreo 20 de ani îmi amintesc cel puţin 50-60%, da’ sã fiu al naibii dacã mi-amintesc ce vroiam sã vã spun adineauri, când m-am apucat sã scriu aici tocmai pentru a vã spune ceva!
Poate o sã-mi aduc aminte mâine!
09.07.2009
Publicat în INSOMNII | Lasă un comentariu »
Scris de singur pe iulie 9, 2009
Mai deunãzi, în metrou fiind (unde altundeva puteam fi eu!?!), cam golaş fiind metroul, observ un individ dând buzna într-o staţie. Cocârjat sub cele doua sacoşe ce-i eficientizau existenţa braţelor, cu ochii-i ieşiţi din orbite învârtindu-se nebuneşte dupã un loc liber, deşi vagonul era pe jumate gol. S-aruncat satisfãcut pe un scaun. In clipa aia am avut revelaţia faptului cã, pentru acel om, nu existau obiective mai îndepãrtate ale vieţii. Pe el, în clipa aia, nu-l interesase decât sã facã rost de un loc. Dincolo de acel loc, nu mai exista nimic în gândul lui. Si eu care mã gândesc concomitent la ce-a fost ieri, ce o sã fie azi, ce va fi pe 23, pe 27, pe 7 luna urmãtoare, în septembrie, la anu, peste doi ani, etc. Pur şi simplu, gândurile mele hãlãduiesc fãrã sã le pese de existenţa mea. D-aia mã lasã în metrou şi mã trezesc coborând în altã staţie, d-aia mã ridicã noaptea din pat şi se apucã sã scrie, deşi eu cred cã dorm în continuare, d-aia îmi lasã telefonu-n baie când mã târâie prin tramvaie, d-aia mã lasã sã cobor din tren fãrã sã-mi iau şi servieta, d-aia…. Probabil, va trebui sã pun hamul pe ele, sã nu mã mai lase de izbelişte şi sã zburde pe unde vor ele, nepãsându-le de mine. Dar, apropos de asta, ştie careva vreun atelier de hãţuri? D-astea, pentru gânduri.
09.07.2009
Publicat în INSOMNII | Lasă un comentariu »
Scris de singur pe iulie 9, 2009
Am tot încercat sã stau deoparte, dar duduia asta nu mã lasã cu nici un preţ. Ministreţa care ţine capul de afiş de o lunã este ca o pãpuşã cu cheie. Orice-i spui, ea o ia de la început cu aceleaşi formule. Au început sã mã deranjeze şi cei ce o ţin cap de afiş pe ecrane şi prin ziare. N-or fi observat cã fiinţa asta are limite clare la intelect? N-or fi observat cã ea nu poate trece dincolo de acele limite? Mai nasol este cã nu o trag de mânecã ceilalţi miniştri, pentru prejudiciile pe care le aduce tuturor. Cãci, în clipa în care afirmi tare, în public, cã ministrul nu trebuie sã verifice documentele pe care le semneazã, este ca şi când ai fi mãrturisit cã faci parte dintr-un guvern de impostori. De chestia cu datul vinei pe subalternii cãrora, de fapt, nici nu le-ai pretins nimic, nu mai aduc vorba, întrucât n-am nici un dubiu cã duduia n-a auzit ce-i aia un lider şi sunt sigur cã nici n-o intereseazã.
09.07.2009
Publicat în OBSERVATOR | Lasă un comentariu »
Scris de singur pe iulie 6, 2009
L-am cunoscut, pe neaşteptate, pe singurul “Singur” singur. Nu, nu e vorba de “Singur” care scrie aici. Ala sunt eu şi eu semnez aşa numai pentru cã aşa mi-a fost fãcut acest blog de cineva priceput. Eu nu ştiu decât sã scriu şi sã dau clic pentru a se afişa ceea ce am scris. Singurul “Singur” singur nu sunt eu! L-am întrebat pe singurul “Singur” singur pe care l-am cunoscut, cum de ştie cã este singur. Rãspunsul lui m-a lãsat paf! Cicã, “Omule, eu sunt singur pentru cã m-am împãcat cu toţi şi cu toate. Eu nu mai am cu cine sau cu ce sã fiu!”. Ei? Acuma sper cã voi fi crezut când am spus cã nu sunt eu ãla. Pãi, eu mã cert cu toţi şi cu toate, aşa cã n-am cum sã fiu singur nici când dorm. Cã şi atunci mã cert cu cineva sau cu ceva!
06.07.2009
P.S. Descoperirea singurului “Singur” singur mi-a fost înlesnitã de o pledoarie a lui Petre TUTEA referitoare la admiraţia şi aprecierea pe care le manifestã faţã de el Emil CIORAN, admiraţie care îl face sã se simtã stânjenit. Regret sincer cã nu ştiu a vã spune unde şi cum poate fi vizionatã acea mãrturisire a lui TUTEA. Era un fel de interviu pe care i-l acorda lui Gabriel LIICEANU. Ar fi meritat sã fie vãzut şi, mai ales, înţeles. In special de anumite fiinţe pe care le ştiu eu, ãsta “Singur” nesingur.
Publicat în INSOMNII | 1 comentariu »
