Exist
Scris de singur pe iunie 2, 2007
Desi, aparent, si eu exist, nu despre mine este vorba. Nu pot scapa de acest Anatol COVALI. Poate ca ar trebui sa-mi ia cineva volumul lui de pe masa. Dar pan-atunci, va mai ofer o mostra.
Ea, mostra, se numeste “EXIST”.
Stau langa pragul tineretii tale
flamand si insetat si obosit.
Talharii m-au pradat pe lunga cale
pe care ani in sir am ratacit.
Pe trup mi-atarna zdrentele iubirii
si sufletul e plin de cicatrici,
dar ochii-mi ard de febra fericirii
si-n inima simt zbor de randunici.
Sunt iar aici si usa-i larg deschisa,
simt cum ma cheama zambetul tau trist,
dar pasii-mi parca stau infipti in clisa
si-atata pot, sa strig soptit: Exist!
