Altfel

Arhiva pentru septembrie, 2008

Hienele care sfîşie dreptul la viaţă

Scris de singur pe septembrie 30, 2008

Prin grija amicului Eugen, am intrat în posesia unei scrisori pe care se zice cã ar fi trimis-o Fãnuş NEAGU lui Marius TUCA. Zic “se zice” fiindcã nu ştiu cât este de adevãrat. Mie, un admirator al marelui suflet care este Fãnuş NEAGU, mi se pare cã stilul ar putea fi al lui. Dincolo de asta, însã, subscriu întru totul la ceea ce scrie, indiferent cine o fi scris. Aşa cã, îmi asum riscul de a fi dat în judecatã fie de Fãnuş NEAGU, fie de Marius TUCA şi public aceastã scrisoare.

Ce mare suflet este acest Fãnuş NEAGU! Nu mã rãstãlmãciţi! Am zis “suflet”, nu altceva. Restul, aproape cã nu conteazã. Cãci numai dintr-un mare suflet ar fi putut izvorâ vorbele ce-au izvorât din Fãnuş, acest “Frumos nebun al micului popor român”. Nu sunt oportunist, chiar îi urãsc, dar nu mi se pare o impietate sã amintesc cã acest suflet a vibrat pentru…Rapid. Read the rest of this entry »

Publicat în INSOMNII | 1 comentariu »

CE-AR FI?

Scris de singur pe septembrie 29, 2008

De 19 ani îi aud pe toţi politicienii români dând vina pe trecut pentru toate nerealizãrile lor. La fel fãcuserã şi comuniştii, la începuturile guvernãrii lor, dar ãia renunţaserã în ultimii ani sã-i mai scoatã vinovaţi pe înainţaşi. Doar pe pecenegi n-apucaserã sã dea vina, în rest, în afarã de Decebal şi Burebista care construiserã un stat dac dupã principii…comuniste, toţi înaintaşii comuniştilor fuseserã nişte nevolnici care distruseserã, sute de ani la rând, tot ce fusese bun în ţara asta. La fel fac politicienii actuali. Dacã îi asculţi şi îi mai şi crezi, te şi miri cum de nu ne-am scufundat în mare şi cum de nu s-au surpat munţii peste noi de câte nenorociri au comis toţi înaintaşii lor. Read the rest of this entry »

Publicat în OBSERVATOR | 5 Comentarii »

Az’noapte-am stat de vorbã

Scris de singur pe septembrie 29, 2008

Az’noapte-am stat de vorbã

Cu plopii şi cu vântul

Mã cunoştea şi vântul,

Mã cunoşteau şi plopii

Mã cunoşteau din vremea

Când colindam pãmântul

Cu gândul şi cu ochii

Pe harta Europei.

***

Az’noapte-am stat de vorbã cu “Mondial” (tinerilor sub 25 de ani le sugerez sã-şi întrebe pãrinţii “Ce e aia Mondial, mamã?”, ca sã înţeleagã despre ce e vorba). Mi-au povestit despre primãvarã, acum în plinã toamnã. Mi-au reamintit ce departe sunt de mine. Si ei, şi eu! Mi-au reamintit cã şi bibelourile de porţelan se sparg. Mi-au povestit despre orbul soare. Mi-au şuierat ceva vânt în suflet. Si, fãrã sã vreau eu, fãrã sã vrea ei, am realizat ce vânt bate prin plopii Terrei. Si ce de gânduri aleargã nãuce pe harta Europei. Mai ales acuma, când sãrmanele gânduri nici nu mai ştiu de unde pânã unde ţine Europa asta, iar când au încercat sã se dumireascã şi s-au uitat pe lista statelor membre ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare Europeanã au vãzut acolo, printre altele,….SUA şi Canada!

Ce vânt bate pe Terra! Si cum se clatinã plopii Europei!

 

29.09.2008

Publicat în INSOMNII | 3 Comentarii »

Pãzea! Vine un gândac!

Scris de singur pe septembrie 28, 2008

Sunt un microbist banal de fotbal. D-ãla care se îmbolnãveşte de ficat când pierde echipa lui, nu poate sã doarmã, se ceartã cu toatã lumea, se jurã cã nu se va mai uita toatã viaţa lui la meci şi este atât de convins şi de hotãrât încât îl ţine…vreo 3 zile aceastã hotãrâre. Eu sufãr cu Rapidul. Am zis bine “sufãr”, nu “ţin”. Cãci cu Rapidul ãsta, cam asta faci-suferi. Zilele astea eu aş fi propus Federaţiei de Fotbal sã instituie titlul de “Cea mai cumsecade echipã”. Poate, aşa ar fi câştigat şi Rapid ceva, cã meciuri de fotbal nici nu mai ţin minte de când n-a câştigat. Nici în deplasare, nici acasã, nici când adversarul era în inferioritate numericã. Ce mai, în nici o circumastanţã! Dar, tot uitându-mã eu la meciuri, am sesizat ceva. Read the rest of this entry »

Publicat în OBSERVATOR | 5 Comentarii »

ZGARDA

Scris de singur pe septembrie 28, 2008

Am înţeles într-un târziu şi dupã multe eforturi ale celor ce s-au strãduit sã-mi explice, de ce nu e bine sã dai într-un câine înainte de a te uita sã vezi cine-l ţine de zgardã. Am înţeles nu înseamnã cã am şi agreat!

Dar de ce trebuie sã mã uit la zgardã şi atunci când vreau sã mângâi un câine?!? Aaa, da! S-a gãsit un suflet caritabil care sã mã lãmureascã. Cicã, existã stãpâni de câini geloşi pe proprii lor câini, atunci când sunt admiraţi. Ei considerã cã lor ar trebui sã li se atribuie şi laudele pricinuite de frumuseţea câinelui. Sau cele determinate de ceea ce face câinele lui. Adicã, sunt geloşi pe cei mai buni prieteni ai lor care, probabil, sunt şi singurii.

Mã rog, eu voi continua sã mã feresc de câini, sau sã-i ciomãgesc, sau sã-i mângâi, fãrã sã mã uit la zgardã. Mai mult decât ce pãţeşte un câine, ce aş putea pãţi eu? Cã eu n-am zgardã!

 

28.09.2008

Publicat în INSOMNII | 2 Comentarii »