Acest articol nu mai poate fi citit decat pe www.altfel.info/observator
Arhiva pentru octombrie, 2008
Prostia stã la masã şi cu ai mei, nu numai cu duşmanii. Poate, chiar şi cu mine!
Scris de singur pe octombrie 30, 2008
Publicat în OBSERVATOR | 3 Comentarii »
La scobit în dinţi cu deştiu
Scris de singur pe octombrie 30, 2008
Acest articol nu mai poate fi citit decat pe www.altfel.info/observator
Publicat în OBSERVATOR | 2 Comentarii »
Autoproslãvire
Scris de singur pe octombrie 28, 2008
Ascult “Melodia sãptãmânii” pe www.altfel.info Stiu cã este un fals în acte publice sã îi zic “melodia sãptãmânii”, astãzi, unei melodii pe care n-am mai schimbat-o de pe 08.09.2008, dar nu voi recunoaşte chestia asta decât în faţa Marii Adunãri Naţionale! De ce n-am mai schimbat-o, rezultã, mai pe ocolite, e adevãrat, din “Veste proastã”. Dar uite cã mã iau cu vorba şi uit sã mã autoproslãvesc! Cu ce? Pãi, cu melodia sãptãmânii, cu ce altceva? Ce vreau a zice? Vreau a zice cam aşa: Eu am bãgat acea melodie. Am bãgat-o pentru cã mi-a plãcut şi mi s-a pãrut interesantã. Totuşi, eu deabia acum descopãr cu adevãrat câtã frumuseţe, câtã nostalgie, cât mister, câtã delicateţe zac în aceastã “Still return” a lui Brian Eno. Parcã vãd pe cineva întorcându-se acasã, dupã mulţi ani. Se apropie timid de casã, în cap i se amestecã amintiri mai vechi şi mai noi, se întreabã dacã va mai recunoaşte ceva, dacã va mai fi recunoscut. Carã în el rãnile trecutului, iar în mânã are o valizã de carton în care se aflã toate speranţele prezentului. Doar în suflet are amintirea viitorului. Pãşeşte încet, timid.
Still return.
P.S. Vã rog frumos, nu-mi stricaţi reveria de astãzi! Stiu cã s-ar fi putut traduce şi altfel, dar astãzi, acum, pentru mine nu se poate traduce decât aşa.
28.10.2008 ora 13.25
Publicat în INSOMNII | Lasă un comentariu »
Hai la lupta anti-cancer!
Scris de singur pe octombrie 28, 2008
Acest articol nu mai poate fi citit decat pe www.altfel.info/observator
Publicat în OBSERVATOR | 1 comentariu »
Inţelepciunea unei desuete
Scris de singur pe octombrie 27, 2008
Desueta este Marina Voica. De ce desuetã? Pentru cã aşa sunt consideraţi, în general, cântãreţii de muzicã uşoarã. Cãci nu degeaba i se zice “uşoarã” la muzica aia! Si pentru cã muzica ei aparţine unor vremuri apuse. Iar ceea ce a apus, din pãcate, nu mai rerãsare! Si ce mare înţelpciune ar fi putut emite desueta Marina? Ia ascultaţi, prin citire:
“Norocul meu, în ghilimele, este cã sunt prea bãtrânã şi nu-mi mai trebuie nici una, nici alta, am de toate…Eu zic cã este cea mai frumoasã perioadã a vieţii mele, chiar dacã o sã râdeţi!”.
Nu am suficiente braţe pe care sã le deschid şi în care sã o chem pe aceastã “a ţebia, ţebia niet” (nu mã-ntrebaţi ce înseamnã! Mi-a plãcut întodeauna dar n-am ştiut niciodatã!) pentru a o îmbrãţişa şi a-i mulţumi cã existã. Si pentru cã mi-a oferit motoul existenţei mele în aceastã etapã a vieţii: “Trãiesc cea mai frumoasã perioadã a vieţii mele, chiar dacã o sã râdeţi!”.
27.10.2008
Publicat în INSOMNII | Lasă un comentariu »
