Naturã moartã cu gâşte bete zburând

Mã uit la meciurile astea de fotbal, în care echipelor româneşti le zboarã fulgii mai ceva ca în luptele alea dintre cocoşi damblagii. Nu înţeleg de ce nu merge fotbalul nostru! Cã suntem aproape la fel ca ceilalţi, cu foarte puţine excepţii. Adicã, avem tot ce au şi ãilalţi, lipsindu-ne doar:

-fotbalişti ( noi avem brancardieri-vezi “Descoperire epocalã” la “Observator” pe www.altfel.info);

-antrenori;

-conducãtori;

-centre pentru copii.

In rest, avem tot ce ne trebuie! Aaa, da! Uitasem. Ne lipsesc şi stadioanele. In rest, chiar avem tot ce ne trebuie. D-aia nu înţeleg de ce zboarã echipele româneşti din competiţiile europene, mai ceva ca gâştele bete.

Ce? N-aţi vãzut gâşte bete zburând? Pãi, da ce, echipe româneşti jucând fotbal aţi vãzut?!?

 

03.10.2008

Fãrã cuvinte, nu fãrã titlu

N-am ce face şi intru în “Casa muzelor mele” însoţit. Adicã, intru împreunã cu soţia. Las deoparte “Stai acolo, cã s-a eliberat!”, “Dã sacoşele încoace!”, “Lasã sacoşele jos, nu le mai ţine în mânã” şi toate celelalte etcetera-uri, sau etcetera-rii. La un moment dat, însã, îmi aratã o fiinţã umanoidã aparent de genul masculin, cu trãsãturi caracteristice unei vârste chiar mai înaintate decât a mea.