Scris de singur pe octombrie 5, 2008
Se zicea, şi poate pe bunã dreptate, cã cel mai frumos circ din lume era celebrul “Cirque du soleil” din Canada. Nu am vãzut decât crâmpeie de spectacole şi am ascultat multã muzicã din spectacolele acestui circ. Intr-adevãr, era ceva deosebit. Zic “era”, la trecut, cãci prezentul ne oferã un circ cu spectacole cu mult mai neaşteptate şi imprevizibile. Este renumitul “Cirque du Romanian football”! Astãzi, am asistat la o premierã mondialã în materie de circ. Un jucãtor a fost faultat, arbitrul a dictat loviturã liberã în favoarea lui-ceea ce confirmã faptul cã el fusese faultat-dar, în acelaşi timp îi acordã jucãtorului faultat cartonaş roşu. Pentru spectatorii neavizaţi, precizez cã acel cartonaş roşu nu se acordã pentru a-ţi obloji rãnile dupã ce ai fost faultat, nici ca recompensã cã n-ai murit sau nu ţi s-au sfãrâmat oasele în urma faultului pe care l-ai suportat. Nu! Acel cartonaş roşu se acordã-ţineţi-vã bine de scaune-atunci când tu faultezi. Si nu la orice fault, ci atunci când comiţi un fault dur, cu intenţia vãditã de a-l lovi pe adversar, nicidecum de a juca mingea.
Ei? Este cã n-aţi mai vãzut/auzit aşa ceva?
Vive le Cirque du Romanian football!
N.B. Ii rog pe cunoscãtorii într-ale francezei sã nu consume energie fãcându-mi observaţii legate de scrierea mea. Mãrturisesc, de bunã voie şi nesilit de nimeni, cã, în materie de francezã, cunoştinţele mele sunt similare cu cele de limba bãştinaşilor din Groenlanda. Aşa cã…..
06.10.2008
Publicat în OBSERVATOR | 2 Comentarii »
Scris de singur pe octombrie 5, 2008
Mã gândesc la acel arbitru care a vrut sã se sinucidã. Nu-l cunosc, n-am vãzut nici meciurile pentru care a fost acuzat, dar cred cã ştiu ce trãieşte. Incercarea lui îmi spune cã toate acuzele ce i s-au adus erau nejustificate. Erau nejustificate nu în sensul cã nu comisese erori, ci în sensul cã erorile pe care le-a comis nu fuseserã intenţionate. Cu alte cuvinte, omul greşise dar nu pentru cã fusese plãtit sau pentru cã urma sã fie plãtit pentru acele greşeli. Asta este motivul încercãrii lui de sinucidere. Cãci cei care furã nu se manifestã aşa atunci când sunt daţi în vileag. Intr-o lume în care îi vede minţind, furând, înşelând tocmai pe cei ce-l acuzã acuma pe el, ştiind cã acuzele ce i se aduc sunt false, i s-a pãrut cã singurul demers pe care-l meritã lumea ce-l înconjoarã este acela de a o pãrãsi. Si cam ãsta este adevãrul. Lumea asta nu meritã prezenţa nici unuia dintre noi. Ar trebui sã-i lãsãm pe borfaşii ce au pus mâna pe tot şi pe toate sã rãmânã singuri cu averile şi cu puterile lor, iar noi, de acolo de sus, sã ne uitãm şi sã vedem un ghem de limbrici încolãciţi, mâncându-se între ei, cãci cam la asta s-ar reduce lumea.
Inţelegând eu ce înţeleg, mi-e şi greu sã-i dau un sfat acelui arbitru. Totuşi, parcã i-aş zice sã nu se grãbeascã. Poate apucã limbricii sã se mãnânce între ei mai repede şi scãpãm. Eventual, sã-i încurajãm sportiv.
Hai limbricii! Muşcã! Minţi! Furã! Inşealã! Mânâncã-i!
05.10.2008
Publicat în OBSERVATOR | Lasă un comentariu »
