Intrebarea asta nu mi-a fost pusă mie, ci am pus-o eu atunci când am luat pentru prima dată legătura cu o companie de consultanţă unde am fost întrebat dacă nu aş fi dispus să mă ocup de coaching într-un domeniu în care backgroundul meu profesional si experienţa îndelungată dădeau de înţeles că ar fi trebuit să mă pricep. Nu fac parte dintre cei care îşi imaginează că dacă ei au căzut o dată din copac înseamnă că ştiu să sară cu paraşuta şi nici nu-mi place să mă bag în chestiuni la care nu mă pricep foarte bine, doar ca sã mã aflu-n treabã, aşa că am încercat a înţelege ce e aia coaching. Bine-nţeles, m-am apucat în stilul meu, adică necitind/ascultând ce au scris/spus alţii despre coaching, ci încercând să înţeleg eu ce ar trebui să însemne. Si ce altceva puteam face decât să fug la un dicţionar? Dar nu am apelat la unul englez – român, de teamă să nu aflu că acest coaching înseamnă…coaching, după modelul “defector” înseamnă…..”defector”, aşa cum zic toţi pretinşii formatori de opinie care îşi imagineazã că ar fi şi vorbitori nativi de limbă română (n.b.- am verificat şi am constatat că dicţionarul englez-român NU traduce defector prin defector, dar asta nu îi impiedică pe cei ce se spală pe picioare în limba română să o facă în continuare pe ecranele televizoarelor). Am apelat la un dicţionar explicativ ilustrat “OXFORD”, în care vorbitorii nativi de limba engleză explică ce înţeleg ei prin cuvintele pe care le folosesc, iară nu ce credem noi că ar înţelege ei. Bine-nţeles că nu am găsit coaching, fiind în mod evident un cuvânt obţinut din coach, şi anume din semnificaţia sa ca verb, căci din semnificaţiile ca substantiv nu se obţin derivate prin “ing”. Spre nemirarea mea, am descoperit că acest coach, ca verb, înseamnă “a antrena”, sau “a instrui”, sau “a învăţa”, ultimele două înţelesuri fiind cu aplicabilitate în sport, ca şi primul de altminteri. De ce “spre nemirarea mea”? Pentru că nu mă mai miră faptul că oamenii nu se mai obosesc (că doar n-o fi vorba de nepricepere?!) să găsească înlocuitori româneşti binecunoscuţi şi cu înţelesuri indubitabile. De ce ar fi zis ei “antrenament în…”, sau “instruire practică”? Pe cine ar fi impresionat? Că nu vreau să mă întreb “pe cine ar fi păcălit?”.
Nu ştiu de ce, după ce am concluzionat eu că m-am dumirit cu acest coaching, n-am ce face şi recitesc toate semnificaţiile cuvântului respectiv, nu numai pe cele ca verb. Si ce altceva mai însemnă coach? Păi, mai înseamnã locomotivă, trăsură acoperită trasă de cai, antrenor, autobuz neetajat (englezi, ce vreţi!), în special cel amenajat pentru deplasări lungi. Si dintr-o dată am o revelaţie! Coaching nu vine de la verbul “to coach”, adică nu înseamnă antrenament sau instruire. Coaching vine de la autobuz amenajat pentru deplasare pe distanţe mari, dar nu putea fi tradus în limba română. Păi cum ar fi trebuit să-i zică, “autobuzing”?!!!? De ce fac această afirmaţie aparent ridicolă, căci nici măcar umorístică nu pare? Să mă explic. Read the rest of this entry »
