Scris de singur pe octombrie 23, 2008
De bunã seamã cã nu-mi propun sã lãmuresc pe deplin aceastã problemã. Nici mãcar pe “degol” nu-mi propun, darãmite pe “deplin”! Sunt sigur cã ar putea constitui subiect al unei teze de doctorat, cu condiţia sã nu fie admişi la acel doctorat decât oameni care au trecut de 45 de ani şi care au condus minimum 200 de oameni la viaţa lor, dar nu “în total”, pe întreg parcursul carierei profesionale, ci la un moment dat. Altminteri, cei ce s-ar apuca sã-şi dea cu pãrerea pe aceastã temã, în mod cert ar putea sã vorbeascã mult pe marginea subiectului, dar n-ar şti ce spun.
Dar, sã revin. Mã voi rezuma astãzi la una dintre diferenţe şi anume cea legatã de modul de adresare. Managerii învaţã cum sã se adreseze subalternilor şi respectã acele învãţãturi, astfel încât atunci când sunt luaţi la puricat privind modul de îndeplinire a criteriilor de performanţã, în funcţie de care sunt ei plãtiţi, sã nu poatã fi acuzaţi cã d-aia n-au avut subalternii lor randament maxim, întrucât nu li s-au adresat corespunzãtor, şi anume aşa cum scrie în cãrţi. Cunosc modul lor de adresare pentru cã am activat şi eu într-o instituţie în care anumiţi oameni, deşi ei ar fi trebuit sã fie şefi, se comportau ca nişte manageri. Câte unu din ãştia mã chema la el şi mi se adresa cu “tovarãşul Gogu, rezolvaţi dumneavoastrã problema urmãtoare!” Si urma problema. Cetãţenii respectivi erau oameni de 50 de ani şi mai sus, aveau funcţii pe care eu nici nu îndrãzneam sã le pronunţ. Iar eu, care eram un neica nimeni, deveneam “tovarãşul Gogu”! Când intram la ei tremuram tot de emoţie, iar când ieşeam eram ţeapãn de-a binelea şi nu înţelegeam ce mama dracului trebuie sã fac. Norocul meu a fost cã am avut parte şi de nişte şefi. Aştia mã chemau şi-mi ziceau cam aşa: “Bãi Gogule, ia fii atent ce trebuie sã faci tu” şi urma problema. Iar eu ieşeam de la ei şi o luam la fugã sã rezolv ceea ce-mi ceruserã. Nimic nu m-ar fi putut împiedica sã o fac. Pentru cã, zicându-mi “Bãi, Gogule”, acei şefi mã ridicaserã pe mine, neica nimeni, la statutul de apropiat al lor. Pe mine, care nici nu-ndrãzneam sã le pronunţ funcţiile! Vã daţi seama?! Era mai ceva decât dacã Read the rest of this entry »
Publicat în OBSERVATOR | 2 Comentarii »
Scris de singur pe octombrie 23, 2008
Publicat în INSOMNII | 5 Comentarii »
Scris de singur pe octombrie 23, 2008
1. Prevedere regulamentarã: “Ordinul se executã întocmai şi la timp”.
2. Cimiliturã regulamentarã: “Ordinul se executã, nu se discutã”.
3. Proverb rezultat din înţelepciunea militarã: “Niciodatã sã nu execuţi un ordin, înainte de a se contramanda”.
Interpretarea modernã a proverbului de mai sus, în câţiva paşi. Nu de dans!
Pasul 1: ………
Acest articol poate fi citit integral si actualizat numai pe www.altfel.info in “Arhiva altfel.info” la “Observator”
Publicat în OBSERVATOR | 3 Comentarii »
Scris de singur pe octombrie 23, 2008
M-am prins! Am fãcut mai multe încercãri, dar pânã la urmã m-am prins! Stiţi cã am acuzat în câteva rânduri acea hârtie marca “adevãrul” cã nu afişeazã comentariile. Cineva mi-a zis cã n-ar fi obligaţi. Aş accepta aceastã pãrere, dacã ei ar anunţa la vedere cã publicã numai comentariile pe care vor ei sã le publice. Dacã ar scrie aşa ceva, chiar nu aş mai avea nici o obiecţie, numai cã ei nu scriu aşa acolo. In consecinţã, dacã mã invitã sã comentez prin formula “Adaugã comentariu”, atunci trebuie sã-mi permitã sã o fac. Dar, sã revin. Ziceam cã m-am prins. De ce anume m-am prins? M-am prins cã ei nu permit afişarea comentariilor critice la adresa PNL sau a PNL-iştilor. Atât! Pentru cã alte comentarii mi le-au publicat. Fusesem tentat sã cred cã au dat interdicţie la comentariile provenite de la IP-ul meu, dar nu e aşa, pentru cã atunci când subiectul criticilor mele nu era legat de PNL, comentariul a apãrut. Dar cum m-am luat iarãşi de ministrul anti-apãrãrii, zis hahalerã, cum nu l-au mai publicat. Comentam undeva unde scriau ei cã M.Ap ar dori sã creeze nişte facilitãţi pentru militarii rãniţi sau îmbolnãviţi în teatrele de operaţii şi ziceam sã nu audã ministrul apãrãrii de aşa ceva cãci sigur va interzice acel demers, argumentând prin faptul cã o astfel de mãsurã contravine legii cadastrului, lege care, pentru el, este cu mult mai importantã decât soarta militarilor români şi decât orice prevedere a legilor de funcţionare ale Armatei. Nu mi l-au publicat. Si atuncea, ţop şi eu cu bidineaua peste hârtia marca “adevãrul liberal”. Cã şi eu trebuie sã-mi ţin promisiunea, nu numai ei, nu?
23.10.2008
Publicat în OBSERVATOR | Lasă un comentariu »