Am avut cu ceva timp în urmã un fel de controversã, cu un psiholog. La aproape orice ziceam eu, îmi replica prin “Vorbe, vorbe goale”. Desigur, aş putea încerca sã descopãr mobilul acelei reacţii şi ştiu sigur cã aş avea mari şanse de reuşiţã, întrucât îmi este cunoscut câte ceva din “backgroundul” fiinţei. Suficient cât sã descifrez motivaţia intervenţiei sale, mai ales în contextul în care se producea, pentru cã, de fapt, contextul îi determina intervenţia. Nu-mi propun, însã, sã devoalez persoana! Vreau, însã, a-i da un rãspuns public. Public, pentru cã este de utilitate publicã, nu este valabil numai pentru fiinţa în cauzã. Ia aminte, fiinţã, eventual chiar noteazã.
Pe nimeni nu intereseazã ce se întâmplã în om, ci numai ce iese din om. In funcţie de specialitatea fiecãruia, pe unii îi intereseazã ce iese pe gurã, pe alţii ce iese pe ochi şi, desigur, existã şi unii pe care-i intereseazã ce iese prin alte zone. Adeseori, nici pe om însuşi nu-l intereseazã ce se întâmplã în el. Mai mult chiar, dacã l-ar interesa prea mult ce se întâmplã în el însuşi, îndrãznesc a spune cã ar trebui sã fie vizitat acolo unde ar sta dupã o fereastrã bine securizatã, eventual îmbrãcat într-o cãmaşã d-aia albã, cu mânecile lungi care se înoadã la spate. Poţi eticheta tot “vorbe” ceea ce ţi-am spus pânã aici, dar atenţie la ce urmeazã! Nici mãcar pe psihologi nu-i intereseazã ce se Read the rest of this entry »
