Lovitura de şezut

Acest articol nu mai poate fi citit decat pe www.altfel.info/la gura…humorului

Cãcãnarii de la fiţuica “adevãrul” şi-au dat cu tesla-n…ştiţi voi

Jegosul adevãr a început un rãzboi pe mãsura mãreţiei lui. Adicã, l-a început cu…mine. Adicãtelea, cu neica nimeni. La câtã minte şi valoare au, nici nu şi-ar fi putut îngãdui sã-l înceapã cu cineva mai de Doamne-ajutã. Am trimis şi eu un comentariu chiar frumos la un articol despre Rapid. Chiar frumos, pentru cã acel articol chiar conţinea câteva afirmaţii savuroase, câteva pline de nostalgie şi câteva pline de adevãr. Si pentru cã eu sunt rapidist 101% nu m-am putut abţine sã adaug şi eu puţinã culoare vişinie în comentariul meu. A apãrut comentariul? Nu! De ce? Pentru cã, dupã ce m-am luat de ei şi le-am zis ce le-am zis (vezi “Hartie marca adevarul” şi “Jegosul adevãr”), fiţuicarii m-au bãgat la index şi interzic orice comentariu care vine de la IP-ul celui care le-a frecat ridichea. Rãzboi curat, nu? Pe mãsura grandorii fiţuicarilor. Aştia şi-au dat arama pe faţã precum balaoacheşa din “Mondenii”. Adicã, o aramã cam de cacao!

 

18.11.2008

Loc de dat cu capul

“Locuinţa mea de varã/E la ţarã.”

Aşa zicea poetul. Eu, nefiind poet, nu pot zice la fel. Eu zic…altfel. Anume: Locuinţa mea de…bazã e www.altfel.info Aia cu obloanele deschise, în care nu se ştie dacã lumina intrã acolo sau de acolo iese! Aia în care aceeaşi melodie care se numeşte “a sãptãmânii” a rulat timp de…9 sãptãmâni. Aia în care te poţi uita pe gaura cheii sã vezi ce mai face lumea, fãrã ca lumea sã te observe. Aia în care, la mansardã (sau la subsol, cã am uitat?!), doi prieteni buni au deschis o locantã “pentru marinari”. Desigur, v-aţi dat seama cã este vorba de casa aflatã lângã far, la confluenţa dintre un fluviu mare si o mare micã. Ei bine, locuinţa mea de bazã a fost în comã, dacã vã puteţi imagina o locuinţã intratã în comã. Iar dacã nu vã puteţi imagina, luaţi de bun ce vã spun eu-a fost în comã douã luni, dar de douã zile dã semne de viaţã, pentru cã un suflet caritabil i-a acordat asistenţã. De douã zile a început sã dea semne de viaţã. Mai întâi am auzit-o respirând o nouã melodie “a sãptãmânii”. Apoi, am auzit cã la locantã au bãgat un nou meniu, al 16-lea. Eu cred cã aceste semne îmi sunt adresate. Casa mea de bazã mã cheamã. Si când mã cheamã ea, eu nici nu mã mai întreb dacã sã mã duc sau nu. Zbor! Rãmâneţi cu bine vizitatori ai acestui sãlaş! Ii mulţumesc cã m-a gãzduit!  Vã mulţumesc şi vã sunt recunoscãtor cã m-aţi vizitat! Nu pun lacãt şi nu “pârjolesc” în urma mea, dar îmi voi lua câte ceva sã duc în casa mea. Voi lãsa aici un “loc de dat cu capul”. Cum acest “loc de dat cu capul” nu poate fi identic cu cel dintr-un birou sau apartament, întrucât e nepotrivit sã ne dãm cu capul de…ecran,  voi lãsa un loc unde, în loc de dat cu capul la propriu, îmi puteţi transmite gândurile, întrebãrile, nedumeririle, observaţiile, comentariile şi chiar şi înjurãturile. Iar acest loc va fi CHIAR AICI. Probabil, va mai dura câteva zile pânã mã voi muta, dar, dupã aia, mã veţi gãsi “acasã”. Adicã, la adresa  www.altfel.info

Sã ne-auzim…în gând!

 

04.11.2008

Limba românã-un instrument strãin pentru reporterii români

Acest articol nu mai poate fi citit decat pe www.altfel.info/observator

Confirmarea bâlciului deşertãciunilor

Scriam în “Bâlciul deşertãciunilor” cã “La îndemnul unor jucãtori ciobãneşti, care erau cât p-aci sã-l ia la bãtaie cã uitase ce are de fãcut, arbitrul….”. La momentul la care fãcusem acea afirmaţie eram sub impulsul nervilor şi, în sinea mea, nu eram foarte sigur cã interpretasem corect întâmplãrile de pe stadion la acel meci. Asearã, însã, am avut confirmarea faptului cã întuiţia mea funcţionase bine. Aceeaşi caricaturã de arbitru a fost înconjurat de aceeaşi jucãtori ciobãneşti care doar cã nu l-au pocnit. In rest, au ţipat la el, au gesticulat în faţa lui de era sã-i smulgã nasul, l-au şi îmbrâncit niţel, dar el, falnic şi neîntinat, a tãcut, s-a fãcut cã nu îi vede şi nu le simte mângâierile intercostale şi s-a comportat precum un miel. Adicã a fãcut exact ce au rãcnit la el ciobãneştii. Dar ce altceva ar fi putut face un amãrât de supus ciobãnesc!?!

 

02.11.2008