Altfel

Arhiva pentru februarie, 2009

Bronz în plinã iarnã!

Scris de singur pe februarie 26, 2009

M-a pus dracu şi m-am lãsat pradã sentimentelor! Am zis cã noul guvern a gãsit o situaţie dezastruoasã şi încearcã, sãracul, sã astupe gãurile care se mai pot astupa. Cã se chinuie, bine intenţionat, sã nu ia pielea de pe oameni ca sã-i scoatã din crizã, chiar dacã va fi nevoit sã adopte nişte mãsuri mai dure. Cã va lua mãsuri dure dar pe deplin justificate. Cã…şi cã…Tot felul de scuze îi gãseam, legate de întârzierea adoptãrii bugetului şi de “ameninţãrile” care ne provocau frisoane, cã se reduc salariile, cã se reduc pensiile, cã se anuleazã indemnizaţiile, etc., etc., etc.
Aşa-mi trebuie, dacã m-am lãsat pradã sentimentelor faţã de nişte politicieni pe care eu însumi îi catalogasem ca fiind veroşi, mincinoşi, falşi! Mi-a dat una peste bot guvernul, de-mi clãnţãne dinţii şi acum. Cum? Pãi dupã tot scandalul cu îngheţarea lefurilor şi pensiilor, ce prevede bugetul? Creşteri substanţiale ale fondurilor de salarii pe ici, pe colo, şi anume pe la clienţii celor aleşi. Cum ar veni, de exemplu, la ãia din turism. Stie cineva cine e ministru la turism? Pardon, nu ministru, ci ministreuzã! Duduia fãrã…minister! Pac, creşteri substanţiale la ‘mneai! Pac, nişte creşteri şi la parlamentari, ca sã voteze bugetul. Pac şi la ãia de la preşedinţie, cã doar nu era sã-i lase fãrã bani tocmai pe oamenii şefului guvernului! Am zis “şeful guvernului” nu primul ministru, cã ãla e doar un ministru, fie el şi primul!
Si uite aşa, în plinã iarnã, guvernul s-a bronzat. Adicã, şi-a dat arama pe faţã!
N.B. Cele de mai sus sunt valabile dacã presa, acest “câine de pazã al democraţiei” nu este…turbat, aşa cum este de vreo 40 de ani încoace, dacã aceastã “a patra putere în stat” nu-şi foloseşte puterea doar pentru a dezinforma, a asmuţi şi a manipula, aşa cum face mai ales în ultimii 20 de ani.

03.02.2009

Publicat în OBSERVATOR | 1 comentariu »

Aşa ceva nu se poate?

Scris de singur pe februarie 23, 2009

Ba se poate! Si am sã vã descriu exact cum se poate.
Fac duş ca sã mã-mbrac sã plec cu treabã. Ies din baie cu gândul sã mã dau cu spray în dormitor, întrucât în baie se fãcuserã aburi, dar uit sã iau şi sprayul din baie. Dau sã mã întorc în baie, mi-amintesc cã mobilul sunã mai ales când sunt în baie, mã duc şi iau mobilul, intru în baie, pun mobilul pe policioara de sub oglindã, ies din baie, mã îmbrac şi plec. Fãrã sã mã dau cu spray! Ajuns în staţia de tramvai, vreau sã sun acasã sã întreb ce tramvai merge unde am eu treabã. Constat cã n-am mobilul, intru-n panicã bãnuind cã mi l-au furat, dau sã plec acasã dar apare un tramvai. Mã urc în el, îmi amintesc cã parcã am lãsat mobilul în baie, dar, nefiind sigur, vreau sã sun acasã sã verific. Cu ce sã sun!?! In sfârşit, dupã câteva ore mã întorc acasã. Fug la baie, mobilul era acolo, verific-nu mã sunase nimeni între timp. Il aduc în camera mea şi-l las pe birou. Mã duc la baie sã mã spãl pe mâini-doar veneam d-afarã. Sunã mobilul! Unde? La mine-n camerã, unde-l lãsasem!
Cum ziceaţi? Cã aşa ceva nu se poate? Ei, aş! Ba…se poate!

27.01.2009

Publicat în La gura...humorului | Lasă un comentariu »

Cyber-haiducii, urmaşii haiducilor lui Sapte-cai

Scris de singur pe februarie 23, 2009

Eu credeam cã sunt cam ascuţit la limbã şi cam tãios la cuvânt. Ce naiv! Tot intrând pe diverse site-uri şi bloguri, am descoperit un adevãrat cyber-codru în care îşi au ascunzişul nişte adevãraţi cyber-haiduci. Pãi ce scriu eu poate fi, pe bunã dreptate, considerat un fel de frecţie cu Galenica la piciorul de lemn, dacã nu cumva chiar parfum cu miros de migdale amare. Sã-i vedeţi pe cyber-haiduci ce scriu! Sã vedeţi ce e la…tasta lor (era sã zic “la gura lor”, da nu se potrivea). Parlamentul şi parlamentarii, preşedintele, guvernul, actuali miniştri şi ministreuze, cu sau fãrã minister, foşti miniştri, presa (mamã ce-mi place cum îi face pe ãştia de la presã!), interlopii, FRF-ul, patronii de echipe de fotbal, UE, ONU, NATO, hahalerele, baronii locali sau regionali, ciocoii noi (cã de ãia vechi s-au ocupat alţii, mai de demult, pe vremea când se fãcea şi ceva şcoalã prin Românica), doctorii care îi ajutã pe oameni sã moarã şi asistentele care se uitã la ei cum mor, salvarea, poliţia, vameşii, partidele politice, chefereul, justiţia lu peşte, televiziunile…tot ale lu peşte, cã e dat dracului peşte ãsta, curvele declarate sau alea care se dau minorosiţe, toate obiectele astea de le înşirai eu mai înainte sunt luate în colimator de cyber-haiduci. Si trag cyber-haiducii ãştia numai cu artilerie grea, cu bombe de fragmentaţie, cu napalm. Bine-nţeles cã prin acel cyber-codru am vãzut şi urme de poterã. Ca şi potera de pe pãmânt, şi cyber-potera e tot amãrâtã „telectual“ în raport cu cyber-haiducii. Marea deosebire între aceşti cyber-haiduci şi haiducii actuali de pe pãmânt este aceea cã, spre deosebire de haiducii actuali de pe pãmânt, care lucreazã mânã-n mânã cu potera de pe pãmânt la furatul de la cei sãraci şi bãgatul în desaga celor bogaţi, nu ca haiducii ãia învechiţi, care luau de la bogaţi şi împãrţeau la sãraci-adicã la sãracii de ei, haiducii-, cyber-haiducii nu lucreazã mânã-n mânã cu cyber-potera. Nu de alta, dar ar însemna sã se descalifice şi profesional, nu numai moral, având în vedere slãbiciunle de fond ale cyber-poterei, cãreia i se vede culoarea politicã a chiloţeilor chiar şi atunci când îş trage pe ea rochiţa din Kevlar antiglonţ.
Intraţi în cyber-codru sã vã convingeţi! Dacã nu suntem noi în stare sã ne batem cu cei pe care ar trebui sã-i aruncãm la gunoi, mãcar sã ne bucurãm de realizãrile cyber-haiducilor.

23.02.2009

N.B. N-as vrea sa creez confuzie. Cyber-haiducii n-au legatura cu cei ce fura pe internet! Cyber-haiducii sunt cei ce spun lucurilor pe nume pe internet!

Publicat în OBSERVATOR | Lasă un comentariu »

Ei, cum mama dracului!?!

Scris de singur pe februarie 23, 2009

De multã vreme eu nu mai înţeleg mai nimic din politica româneascã. „N-oi fi român!“ m-am mirat eu singur, în gând. „Oi fi devenit…neînţelegãtor!“ continuam eu cu automirãrile. De o vreme încoace am ajuns sã nu mai înţeleg nici ceea ce nu înţelegeam pânã atunci. Adicã, am devenit o culme a neînţelegerii, nu?
Cicã, în ţara asta ar exista 3 (trei) puteri care trebuie sã se afle în echilibru pentru a nu se dãrâma şandramaua democraţiei. Cele 3 (trei) puteri ar fi:
-puterea legislativã, reprezentatã de Parlament;
-puterea executivã, reprezentatã de Guvern şi Preşedinte;
-puterea judecãtoreascã, reprezentatã de CSM si celelalte instituţii din domeniul Justiţiei.
Toatã lumea este de acord cã, pentru ca democraţia sã-şi poatã valorifica atuurile, iarã nu numai sã-şi evidenţieze neajunsurile, este nevoie ca cele 3 (trei) puteri sã fie independente una de alta şi egale în ceea ce priveşte importanţa.
De aici încolo, la mine se rupe aţa înţelegerii. Pentru cã, dacã…

Acest articol poate fi citit integral pe www.altfel.info la “Observator”

Publicat în OBSERVATOR | Lasă un comentariu »

Ce inseamnã sã fii convingãtor, dom’le!

Scris de singur pe februarie 23, 2009

Nu ştiu cum mama naibii mi s-au rãtãcit aceste rânduri şi le-am gãsit deabia acuma ! Deşi a trecut aproape un an de când le-am scris, ele nu şi-au pierdut actualitatea, aşa cã le pun la dispoziţia amatorilor.
***
La singura televiziune care-l mai găzduieşte, “un om pe nişte scări” dă din el cu voioşie mai ceva ca o maşină de tuns oi. Cel ce binecuvầntează boii din carul său şi vinde dosare de « poliţişti politici » vorbeşte despre scriitorii care, înainte de ’89, după părerea lui, “mầncau căcat” (am transcris exact ceea ce a ieşit din gura vorbitorului). Acuma, n-ar fi cine ştie ce nenorocire că a spus chestia asta pe ecran! Doar există un CNA care veghează să nu spună aşa ceva şi “ăilalţi”, cã “doar ai noştri are voie”, nu? Chestia care m-a frapat a fost nonşalanţa şi fermitatea cu care autorele respectiv folosea expresia cu pricina. Ori, din bruma mea de experienţă de viaţă, am învăţat că nu poţi să fii foarte convingător atunci cầnd vorbeşti despre ceva, decầt dacă te pricepi foarte bine la acel ceva, îndeobşte atunci cầnd tu însuţi ai făcut acel ceva.
Si dacă l-aţi fi văzut cầt de convingător vorbea fabricantul de aspirine pentru amărăşteni, despre ceea ce mầncau ăia înainte de ’89!

05.03.2008

Publicat în OBSERVATOR | Lasă un comentariu »