“…Si, totuşi, de ce n-avem noi justiţie? Foarte mulţi oameni îi acuzã pe judecãtori cã ar fi corupţi. Or fi şi d-ãştia, dar nu cred cã asta este cauza principalã. Unii zic cã judecãtorii ar fi incompetenţi. Alţii zic cã, de fapt, legile ar fi proaste. Probabil cã fiecare are porţia lui de dreptate, dar cred cã alta este cauza principalã a degringoladei din justiţie. Pãrerea mea este cã, de fapt, sistemul de selecţie şi pregãtire a judecãtorilor este totalmente deficitar. Deficienţa majorã a acestui sistem constã în faptul cã permite apariţia judecãtorilor fãrã vocaţie. Sunt judecãtorii pe care, de fapt, nici nu-i intereseazã adevãrul. Ei doar aşteaptã ca avocaţii, sau procurorii, sau pãrţile implicate în procese sã le livreze dovezi, acuze, apãrãri, trimiteri la paragrafe de lege, sau la hotãrâri ale altor instanţe. Si ei nu fac decât sã ia de bun ceea ce li se oferã şi sã atribuie dreptate celor care sunt mai pricepuţi în chichiţe avocãţeşti, sau celor care cunosc mai bine legea. De parcã, vinovãţia sau nevinovãţia ar proveni din cât de bun îţi este avocatul! Sau, ca şi când, dreptatea s-ar ghida dupã cunoştinţele legislative ale celor implicaţi într-un proces! Cãci judecãtorii nu sunt animaţi, nici cât negrul sub unghie, sã afle ei înşişi unde şi de partea cui este dreptatea! Nu-i intereseazã cum şi de ce s-a întâmplat ceea ce au ei de judecat. De ce acţioneazã aşa? Pentru cã n-au vocaţie de judecãtori…”
***
Textul de mai sus l-am extras din articolul “Si totuşi, de ce n-avem justiţie?” pe care l-am publicat cu ceva vreme în urmã pe www.altfel.info/observator Exprimam atunci o opinie bazatã pe observaţii personale. Eu eram sigur pe ceea ce spuneam, dar era siguranţa aceea, cu un anumit grad de incertitudine dat de faptul cã, totuşi, nu sunt cunoscãtor în ale domeniului juridic. Zilele astea am primit, însã, o confirmare mai presus de orice dubiu. Mai pe la toate televiziunile s-a dezbãtut cazul acelor puşcãriaşi care au fost puşi în libertate pe considerente hazlii, dacã relatãrile presei au fost corecte. Hazlii erau considerentele, sau aveam de a face cu o corupţie în sistemul juridic, acolo unde nişte judecãtori, cu avizul unor medici şi al unor procurori, eliberau acei puşcãriaşi?! La un moment dat, printre invitaţii la dezbaterile pe aceastã temã s-au aflat şi câţiva reprezentanţi ai justiţiei. Adicã, nişte jurişti de profesie, nu ca mine. Si ce s-a reliefat pregnant din luãrile lor de poziţie? Cã acei judecãtori au cerut avize medicale, puncte de vedere ale penitenciarelor, ale procurorilor şi ale nu mai ştiu cui, şi cu asta basta. S-au uitat într-un paragraf de lege şi au decis. Pe ei nu i-a interesat ce fãcuse omul ãla de ajunsese acolo, care puteau fi consecinţele motivelor invocate de el în cererea de eliberare, dar şi consecinţele eliberãrii lui. Nimic nu i-a interesat pe acei judecãtori. Si-au deschis umbrela legii deasupra ţestelor dezinteresate şi au decis, în funcţie de tãria argumentelor invocate de avocat şi de avizele altor structuri.
Pãi, sã nu se supere ‘mnealor, judecãtorii, dar la modul ãsta eu cred cã nici nu e nevoie de judecãtori. Introducem toate avizele, cererile puşcãriaşilor şi pledoariile avocaţilor într-un mixer, îl bãgãm în prizã şi ãla ne dã decizia. Işi imagineazã cineva la cât s-ar ridica economiile fãcute prin neplata salariilor pentru toţi aşa zişii judecãtori ai Patriei? Cã mixerul ãla nu consumã mai nimic! La o adicã, merge şi cu baterie, la purtãtor. Poate fi dat în dotare tuturor puşcãriaşilor. Le-ar conveni şi lor, cã o baterie costã mult mai puţin decât şpaga pentru un judecãtor, procuror, medic de penitenciar sau avocat.
03.02.2009
