Un meduz şi o melcioaicã

Ploua plouând de nu-mi mai ardea de nimic. Si cum nu-mi ardea mie aşa, nici nu mi-am dat seama când am luat-o razna prin blogosferã. M-am trezit numai când am dat peste cineva care se-ntreba care-o fi femininul de la melc şi masculinul de la meduzã. Auzi tu întrebãri! Te pomeneşti cã ploile astea torenţiale dau şi întrebãri d-astea!? Deh! S-au schimbat vremurile! Numai cã, dacã ploile torenţiale dau întrebãri, ploile plouând dau rãspunsuri. Totul e sã ştii care ploaie sã te plouã! La mine ploua plouând, aşa cã am şi gãsit rãspunsurile. Pãi, la meduzã, e clar cã masculinul este meduz. Aici n-am nici un dubiu. Am curaj sã fac şi pariu şi, ca sã nu mai existe dubii, îl întrebãm chiar pe meduz. Dacã el zice cã nu îl cheamã aşa, pierd eu pariul. Cine se prinde?
La chestia cu melcul încã mã mai gândesc, cã vãd cã nu mai plouã chiar aşa plouând. O fi melcã, sau mealcã!? Sau melcioaicã!? Cã doar n-o fi melciţã! Sau, te pomeneşti cã-i melcioaie! Sau, poate, melcistã! Ori melcãriţã? Poate, melcãristã!? Sau melcagioaicã! Dificilã întrebare! Nu m-ajutã nici chestia cu coarnele, cã nici “încornoratã” nu merge sã-i zici, cã… nu prea existã decât “încornorat”.
Phui, fi-v-ar ploile plouânde sã vã fie! Cã din cauza asta apar şi melcii. Cã, dacã nu ploua, nu ieşeau nici melcii, nu-l apucau nici pe ãla întrebãrile şi nici pe mine rãspunsurile! Mai bine mã duc sã mã culc. Da’ n-o fi melcãreasã!? Dacã visez melcãroaice la noapte, sã vezi ce-i fac lu ãla cu întrebarea!

30.06.2009

P.S. a doua zi. De ce mi-a fost fricã, n-am scãpat. Toatã noaptea am visat numai melcangiţe. Mã duc sã-i sparg site-u lu ãla! Ii dau douã cu meduzu şi i-l umplu cu melcãngioaice.

Dreapta de stânga şi stânga de dreapta

Nu cred în corectitudinea şi utilitatea sondajelor sociologice. Nu cred dintr-o sutã de motive, primul fiind acela cã nu le citesc. Ori, se ştie cã, mai ales noi, românii, suntem cu atât mai convinşi de ceva, cu cât ştim mai puţine despre acel ceva. Aşa cã, şi eu sunt convins cã acele sondaje nu sunt cinstite şi nici utile. Aş fi vrut şi eu sã vãd o cercetare sociologicã menitã sã descopere de ce parte a spectrului politic sunt românii. Sunt ei de stânga, sau sunt de dreapta? Intuiesc şi motivul pentru care nu se face aşa ceva, sau, dacã s-a fãcut, nu se publicã. Bieţii cercetãtori cred cã şi-au pus mâinile-n cap când au vãzut rezultatele! Pãi, eu cred cã pe orice român l-ai întreba, ţi-ar spune foarte tranşant şi fãrã echivoc cã el e de stânga, respectiv “de roşu”. Adicã, el ar vrea ca statul sã-i dea tot ce are el nevoie, iar cei ce au mai mult ca el sã împartã şi cu el. Dacã, însã, îl întrebi cum este atunci când se ia pe el ca reper, nu pe ceilalţi, atunci este, tot foarte tranşant şi tot fãrã echivoc, de dreapta, respectiv “de albastru”. Adicã, “Sã punã mâna sã munceascã, sã aibã iniţiativã, nu sã aştepte sã-i dea statul, sau eu, cã nici eu nu am, de unde sã-i dau şi lui!?”. Probabil, de aia la noi n-a reuşit nici comunismul, nu reuşeşte nici islamismul-cãci în lumea islamicã chiar se respectã regula ca cei ce sunt avuţi sã dea un procent pentru comunitate-, dar nici capitalismul liberal. Aşa cum în nici o ţarã musulmanã nu a pãtruns orânduirea pe nedrept numitã comunistã dar, cu toate astea, lumea musulmanã nu a devenit prietena lumii capitaliste în lupta împotriva comunismului.
Sunt tare curios ce vor declara cei ce vor comenta acest articol. De ce culoare or mãrturisi ei cã sunt? Cã, dacã mã întrebaţi pe mine, eu aparţin celor care au ca siglã cãlãuzitoare celebra sintagmã “Jos toţi!”. Nu ştiu sã definesc culoarea ce i s-ar putea ataşa şi nici pe ce parte s-ar aşeza. Poate, maro, de…sus!

18.06.2009

P.S. pe 21.06.2009: Cineva, care m-a cunoscut doar vazandu-ma din goana murgului, mi-a zis ca eu as fi “negru de stanga-dreapta”. Suna mai frumos decat maroul meu de sus si, surprinzator, este si mai corect in 51% din situatii. De data asta nu prietenii stiu de ce, ci eu stiu de ce!

Alegeri euro-testamentare în Tomania

De curând, în Tomania au avut loc alegeri euro-testamentare. Ce sunt alea? Sunt acele alegeri prin ale cãror rezultate Tomania şi-a semnat testamentul european. La capãtul acelor alegeri, aproape toţi liderii de partide au denunţat public mari fraude electorale. Si, deşi acei lideri ocupã funcţii importante în parlamentul şi în guvernul Tomaniei, nimeni n-a fãcut nimic pentru a da în vileag marile fraude electorale şi pentru a-i bãga la zdup pe marii fraudaci. Parlamentarii au plecat în vacanţã, guvernanţii se scarpinã în nas, justiţia şi procuratura au dat şi ele o fugã pânã-n Patagonia, cã au auzit cã au bãgat iegãri de toamnã acolo. Electorii? Pãi…

Acest articol poate fi citit intergral pe www.altfel.info la ‘Observator”

Adãugând adãugiri

N-am sã spun toatã povestea pentru cã n-ar crede-o nimeni. Adeseori, eu însumi mã întreb dacã s-a întâmplat cu adevãrat sau sunt tot la Turnu Severin şi nu reuşesc sã mã trezesc din vis. Finalul a fost, de fapt, începutul poveştii. Se fãcea cã eram la o deschidere de expoziţie. Se mai fãcea cã urmãream pe cineva citind cu patos o poezie. Apoi, la sfârşit, am cumpãrat cartea ce conţinea acea poezie şi “am pretins” un autograf. Continuarea sunt sigur cã s-a petrecut în vis, aşa cã n-am ce povesti. Dacã nu s-o fi terminat visul!?! De ce sã risc sã mã trezesc, precum ãla din “Undeva, cândva”? Ca sã nu mai lungesc, cãci, oricum, n-o pot lungi pânã nu se ştie unde, pe coperta acelei cãrţi, autoarea afirma cã: “Adevãrata frumuseţe nu are vârstã, greutate sau înãlţime”. Nu ştiu de ce a zis ce a zis. Stiu, însã, de ce am înţeles eu ceea ce am înţeles. Iar ceea ce am înţeles m-a determinat sã o rog sã adauge: “…şi nu are nici funcţii, nici grade”. Din nou, nu ştiam ce va înţelege ea, dar ştiam ce am vrut a zice eu. Iar de aici încolo a început nebunia. Dacã am noroc, o sã vã deseneze ea acea nebunie. Cãci nici nu ştiu cum ar putea fi redatã în cuvinte! Poate, prin muzicã s-ar putea reda, dar, din pãcate, eu nu ştiu sã introduc muzicã pe acest blog.
Acum, dupã ce nu v-am spus nimic în 15 rânduri, sã mai adaug ceva la ceea ce adãugasem. “Da de ce, dom’le, n-ar avea frumuseţea adevãratã nici vârstã, nici înãlţime, nici greutate, nici funcţii şi nici grade!?! Cã nu vrei tu?” m-am auto-întrebat într-un moment de auto-severitate prefãcutã. Ei bine, cu mine însumi nu mã pot pune, aşa cã trebuie sã-mi auto-rãspund. Pãi, la “Ce leul dracului zãcea în mine!” ce aţi vrea? Cine ar îndrãzni? Aşa cã am cugetat frumos (şi acum mã doare capu dupã atâta gândire!) şi am “decretat”: “Nici n-ar avea cum sã aibã dimensiuni, fie ele temporale, fie geometrice, fie ele organizaţionale, adevãrata frumuseţe. Pentru cã, adevãrata frumuseţe vine din interior (citat din Nina IANCU-cine-i ştie adresa sã o anunţe-fac cinste!). Iar interiorul este…infinit. Ce relevanţã pot avea limitele temporale, geometrice sau organizaţionale într-un infinit!?! Zero! Nimic! Pentru simplul motiv cã frumuseţea este, ca şi încrederea, “o funcţie” cu numai douã poziţii: ai, sau nu ai. Restul, sunt vorbe sau, uneori, lozinci”. Pentru cei care n-au observat, precizez cã ultimul semn de punctuaţie a fost…PUNCT.
P.S. Ca orice om normal, adicã d-ãla care nu se întreabã “Ce o vrea viaţa asta de la mine?”, dar nici “Da eu ce oi vrea de la viaţa asta!?!”, mã-ntreb şi eu, acum, “Oare, o fi venit la ea moş Nicolae!?!”. Cã, de când îl aştepta!

13.06.2009-ce ziua dracului mi-am gãsit şi eu!

Europo, pân-aci ţi-a fost!

M-am uitat fugitiv pe lista aleşilor în Parlamentul Europei. Am vãzut câteva nume care m-au ajutat sã înţeleg cã Europa are, într-adevãr, un trecut glorios, dar nu-mi dau seama dacã i-a mai rãmas vreo fãrâmã de viitor. Stau şi mã-ntreb, dacã s-or apuca sã deschidã gura pe acolo unii dintre parlamentarii şi parlamentãresele din România, oare nu o sã se coşcoveascã varul de pe pereţii acelui Parlament!?!

08.06.2009