Singura modalitate în care poţi fi “cineva”

Nu-l am la ficaţi pe Nicolae Manolescu din considerente de divergenţã a opiniilor noastre politice. Divergenţa constã, în special, în faptul cã mie nu-mi place sã mã îndoi sub nici un vânt, nici mãcar, sau mai ales, nici sub alea provenite din “suflarea” mai marilor zilei. Cu toate astea, atunci când se manifestã meritoriu, eu nu pot sã nu-l apreciez fie şi pe un duşman. Zilele astea mi-a cãzut în mânã ROMANIA LITERARA Nr.26 din 03.07.2009. Pe prima paginã, un editorial semnat de Nicolae Manolescu, intitulat “Seducãtoarea limbã maternã”. Dacã aş fi fost ministrul educaţiei şi învãţãmântului, aş fi schimbat sistemul de notare 1-10 cu 1-100 numai ca sã pot nota acest articol cu 100. Nu mã apuc nici sã povestesc articolul cu pricina şi nici sã-i fac recenzia. Ar fi pãcat sã nu-l citeascã toatã lumea! Esenţa este cã nu poţi fi cineva, bine-nţeles, dacã eşti capabil, decât în limba cu care te-a înzestrat mãmica ta. In rest, poţi fi, în cel mai fericit caz, doar interesant, dar nicidecum “cineva”.
Desigur, dacã l-aş întâlni pe autor, tot l-aş întreba de ce nu ar fi la fel de importantã şi limba paternã. Mãcar aşa, ca sã mã rãzbun politic pe el!

07.05.2009