L-am cunoscut, pe neaşteptate, pe singurul “Singur” singur. Nu, nu e vorba de “Singur” care scrie aici. Ala sunt eu şi eu semnez aşa numai pentru cã aşa mi-a fost fãcut acest blog de cineva priceput. Eu nu ştiu decât sã scriu şi sã dau clic pentru a se afişa ceea ce am scris. Singurul “Singur” singur nu sunt eu! L-am întrebat pe singurul “Singur” singur pe care l-am cunoscut, cum de ştie cã este singur. Rãspunsul lui m-a lãsat paf! Cicã, “Omule, eu sunt singur pentru cã m-am împãcat cu toţi şi cu toate. Eu nu mai am cu cine sau cu ce sã fiu!”. Ei? Acuma sper cã voi fi crezut când am spus cã nu sunt eu ãla. Pãi, eu mã cert cu toţi şi cu toate, aşa cã n-am cum sã fiu singur nici când dorm. Cã şi atunci mã cert cu cineva sau cu ceva!
06.07.2009
P.S. Descoperirea singurului “Singur” singur mi-a fost înlesnitã de o pledoarie a lui Petre TUTEA referitoare la admiraţia şi aprecierea pe care le manifestã faţã de el Emil CIORAN, admiraţie care îl face sã se simtã stânjenit. Regret sincer cã nu ştiu a vã spune unde şi cum poate fi vizionatã acea mãrturisire a lui TUTEA. Era un fel de interviu pe care i-l acorda lui Gabriel LIICEANU. Ar fi meritat sã fie vãzut şi, mai ales, înţeles. In special de anumite fiinţe pe care le ştiu eu, ãsta “Singur” nesingur.
