Singurul “Singur” singur
Scris de singur pe iulie 6, 2009
L-am cunoscut, pe neaşteptate, pe singurul “Singur” singur. Nu, nu e vorba de “Singur” care scrie aici. Ala sunt eu şi eu semnez aşa numai pentru cã aşa mi-a fost fãcut acest blog de cineva priceput. Eu nu ştiu decât sã scriu şi sã dau clic pentru a se afişa ceea ce am scris. Singurul “Singur” singur nu sunt eu! L-am întrebat pe singurul “Singur” singur pe care l-am cunoscut, cum de ştie cã este singur. Rãspunsul lui m-a lãsat paf! Cicã, “Omule, eu sunt singur pentru cã m-am împãcat cu toţi şi cu toate. Eu nu mai am cu cine sau cu ce sã fiu!”. Ei? Acuma sper cã voi fi crezut când am spus cã nu sunt eu ãla. Pãi, eu mã cert cu toţi şi cu toate, aşa cã n-am cum sã fiu singur nici când dorm. Cã şi atunci mã cert cu cineva sau cu ceva!
06.07.2009
P.S. Descoperirea singurului “Singur” singur mi-a fost înlesnitã de o pledoarie a lui Petre TUTEA referitoare la admiraţia şi aprecierea pe care le manifestã faţã de el Emil CIORAN, admiraţie care îl face sã se simtã stânjenit. Regret sincer cã nu ştiu a vã spune unde şi cum poate fi vizionatã acea mãrturisire a lui TUTEA. Era un fel de interviu pe care i-l acorda lui Gabriel LIICEANU. Ar fi meritat sã fie vãzut şi, mai ales, înţeles. In special de anumite fiinţe pe care le ştiu eu, ãsta “Singur” nesingur.
ezoterica spus
L-am inventat, în urmă cu vreo patru ani !
Căutam explicaţii, şi, cine mai bine ca însăşi cuvintele să mi le poată da, motiv pentru care, mergând pe aleile gândurilor, am construit un Magazin al Cuvintelor, deschis non-stop, pentru o mai bună înţelegere a semanticii.
Azi, eludând inevitabila acuzaţie de hărţuire, care îmi poate fi adusă, la un moment dat, aprioric, mi-am luat inima-n dinţi şi am pătruns în mirobolanta lume a cuvintelor.
O lume în trepte, în care cuvintele, frumos rostuite pe rafturi, m-au primit cu braţele deschise ale faimosului Magazin de Cuvinte.
La intrare, un element conflictogen, beligerant, irefutabil, neliniştit de apariţia mea, m-a luat la întrebări: pe cine caut, de ce caut, etc.
Singur, singurul cuvânt dispus, în singurătatea lui, să-mi dea o mână de ajutor, rătăcit printre cuvinte romantice, sta pe o bancă la malul mării desenate de cuvintele de specialitate, chiar pe primul raft al cuvintelor interesate de aflarea perspectivelor, intrinsec.
Ştiindu-l elevat, i-am cerut permisiunea să iau loc pe bancă, nedorind să-i încalc dreptul la singurătate preaaclamat, în varii momente, din varii motive, pentru o mai bună înţelegere a singurătăţii singurului cuvânt singur cu adevărat singur Singur !
I-am reproşat că până nici el, singurul singur cel mai singur dintre singuri , Singur, nu m-a înţeles, atunci când, scriind o poveste alcătuită din cuvintele Magazinului de cuvinte, deşi am folosit singurul cuvânt SUBIECT în perspective, povestioarele nu erau aceleaşi, de fiecare dată acţiunea adaptându-se pentru a supravieţui, ca poveste.
M-am ridicat de pe bancă şi am ieşit din Magazinul de cuvinte, îndreptându-mă spre Dulcea singurătate, adevărată oază de linişte, în care intră cine vrea, şi nu e nevoie de cuvinte.
p.s risc să dau faliment, dacă muzica subminează activitatea magazinului de cuvinte.
Dar schimb profilul. Deschid Magazinul Muzicalităţii Cuvintelor.
succes garantat.