Am zis “Armata militarã” pentru cã mã refer numai la partea militarã a instituţiei cãreia i se zice „Armatã“, instituţie în care lucreazã şi civili, unii fiind membri ai unor partide, cum sunt miniştrii şi secretarii de stat, care fac politicã de partid mai ceva decât fãceau miniştrii PCR care erau numiţi la comanda Armatei.
Desigur, mulţi vor zice cã “Armata militarã“ nu face politicã, fiindcã aşa zice la lege. Aşa zice, dar aşa o fi?! De ce mã îndoiesc? Pãi, cum naiba se face cã dintre ultimii 4 (patru) foşti şefi ai Statului Major General (S.M.G.), car’va’zicã “şefii militari ai Armatei militare”, 3 (trei) au intrat în politicã a doua zi dupã ce n-au mai fost şefi ai S.M.G., dintre care 2 (doi) au devenit chiar parlamentari, iar al patrulea tace din gurã când militarii, deci subordonaţii sãi, sunt fãcuţi în toate felurile şi acuzaţi de toate relele chiar de cãtre guvernanţi? Au fost ei apolitici pânã au pãrãsit funcţia aceea, iar partidele politice, într-un avânt filantropic de nestãvilit, i-au şi propulsat a doua zi în Parlament!?! Sunt ei apolitici când permit guvernanţilor politici sã batjocoreascã militarii apolitici? Sã fim serioşi! Dacã cineva chiar ar vrea ca “Armata militarã” sã fie apoliticã, atunci ar statua cã şeful S.M.G. nu are voie sã intre în politicã timp de 5 (sau 3, sau 7) ani dupã terminarea mandatului de şef al S.M.G. In felul acesta, şeful S.M.G nu ar mai ţine cont în luãrile lui de poziţie decât de elementele de naturã tehnicã, adicã de elemente pur militare. Iar ministrul nu va mai putea sã nu ţinã cont de opinia şefului S.M.G. pentru cã ar însemna sã desconsidere aspectele pur militare ale instituţiei care se vrea militarã. In plus, nu s-ar mai cãlca pe picioare generalii pentru a-şi lua faţa unul altuia în încercarea de a ajunge şef al S.M.G. cu speranţa cã acea poziţie constituie o trambulinã politicã. Atunci, ar ajunge în acea poziţie oameni pe care nu-i intereseazã decât Armata-armatã, cei cu vocaţie de militar, iarã nu cei cu vocaţie de politicieni.
Ar fi interesant de fãcut un sondaj prin Armatã pe aceastã temã! Aşa, poate, s-ar gãsi rãspuns la întrebarea din titlu. Cã dacã nu vine de acolo aceastã sugestie, degeaba mi-a mai crescut mie o circumvoluţiune şi am devenit mai dãştept! (vezi articolul urmãtor)
N.B.
Cineva îmi şopteşte-discriminare! Discriminare!?! Ei, aş! Pãi dacã ştiu de la început care e regula şi aleg de bunã voie şi nesilit de nimeni sã intru în acel joc, nu mai este discriminare! Ce, paraşutiştii sunt discriminaţi în raport cu mine, fiindcã pe ei îi aruncã din avion, iar pe mine nu!?! Sau, poate, aş putea eu sã-i acuz de discriminare pe cei ce nu mã aruncã şi pe mine din avion!?! Mã mai gândesc!
17.07.2009
