Cine-i cere scuze lui Radu CAMPEANU?
Scris de singur pe iulie 19, 2009
Cu ceva ani în urmã, Radu CAMPEANU, pe atunci lider marcant al P.N.L., a propus ca fostul rege Mihai sã candideze pentru a deveni preşedinte al României. O cãruţã de başbuzuci au nãvãlit asupra lui! “Blasfemie!” rãcneau başbuzucii. Incepând de atunci, piedestalul lui Radu CAMPEANU s-a clãtinat pânã când l-a dãrâmat pe cel pe care ar fi trebuit sã-l susţinã.
Mai zilele trecute, un cetãţean care se autointituleazã “principe de România”, membru al autointitulatei “Case regale”, s-a înscris în competiţia electoralã pentru a deveni preşedinte al României. A auzit cineva “Casa regalã” înfierând gestul acelui membru al “Casei regale”!?! Crede cineva cã nu a primit binecuvântarea fostului rege?!? Cã fostul rege ar fi considerat drept blasfemie participarea unui membru al “Casei regale” la o asemenea competiţie!?! Sã fim serioşi!
In acest context, vin şi eu şi întreb: Cine-i cere scuze lui Radu CAMPEANU? Evident, îi am în vedere pe cei din cohorta de başbuzuci care l-au înfierat cu mânie, care, ca orice mânie care se respectã, nu poate fi decât proletarã.
19.07.2009
octavpelin spus
DA,ar trebui sa vedem cine ii cere iertare presedintelui fondator al PNL ,Radu Campeanu,mai ales ca decizia nu a fost luata de el singur ci si de ceilalti care dupa aceea s-au dat deoparte,debarcandu-l.Sa nu uitam ce a spus si printul Otto von Habsburg care a candidat la presedentia Ungariei in acea perioada,isi mai aduce cineva aminte?!
Domnul Radu Campeanu trebuie sa primeasca scuze!
Felicitari pentru aceasta postare.,Cu stima Octav.
singur spus
Multumesc, Octavpelin! Chiar nu ma asteptam ca acest blog sa fie citit si de altcineva in afara prietenilor pe care-i imping eu de la spate sa intre aici. Nu am nici o relatie cu dl. Radu CAMPENAU, nu il cunosc si nici macar nu sunt un admirator al tuturor conceptiilor domnieie sale, dar mi s-ar parea firesc sa-si ceara cineva scuze, avand in vedere valul de invective ce au fost aruncate asupra domniei sale de o gramada de neaveniti.
cristinutza spus
pot sa fiu rea?
nimeni n-o sa-i ceara scuze, cei care sunt in politica in Romania nu-si cer scuze si nici nu folosesc metode elegante asa ca
singur spus
Cristinutza,
Nu ai fost rea, ci ai incercat doar sa fii realista. Din pacate, nu numai politicieni erau cei ce l-au improscat cu noroi, atunci, pe Radu Campeanu!De unde rezulta ca noi nu avem doar o clasa politica ticaloasa, asa cum ne place sa ne autoamagim aruncand toate tarele noastre in spinarea politicienilor. De fapt, daca noi, toti, am fi fost altfel, n-ar fi fost posibil sa avem politicieni ticalosi. Din pacate,…..
Alexandru C. spus
Am citit cu interes cele 4 părţi ale materialului despre Terorism…
Este foarte interesnt, dar, mai ales realist. regredt că nu am ştiut despre acţiunea împotriva acelei inepţii juridice referitoare la contribuţia pentru sănătate din pensia militarilor, că aş fi aderat la grupul respectiv, fără rezerve. Am încercat să discut cu nişte consilieri ai ministrului, cu oamenide la A.M.R.R., dar fără vreun rezultat. Şi sunt convins că şi acţiunea în instanţă va avea aceiaşi soartă. Să mă explic. În materioalul preluat despre Justiţia din România se preciyeayă că până în 1990 judecătorii erau supuşi aparatului de parttid. Deci aveau un stăpân. Dacă cineva voia să se bată cu justiţia, trebuia să apeleze la şefii de la partid Şi lucrurile se rerzolvau. Sau nu. După 1990, justiţia a devenit liberă. Dar judecătorii, nu! Marea lor majoritate aşteptau o vorbă de la mai marii timpului, iar dacă nu venea (nu vine), aplică singura lege pe care o cunosc cu adevărat: legea bunului plac (sau fărădelegea). Am avut ocazioa să merg de câteva ori în săli de judecată ale Justiţiei libere şi, ca jurist “de modă vechw”, am fost îngrozit de modul în care este maltratată această instituţie! Singura procedură acceptată este cea a judecătorului, nu ce din lege! “Adevărul este tratat de judecător după bunua sa dispoziţie sau după “ochi frumoşi” ori după interese obscure. rare ori se facer,cu adevărat dreptate. Rezultatul este marele număr de procese din România pe care le judecă CEDO, majoritatea acestora infirmând sentinţele instanţelor noastre, Statul român, adică noi toţi, fiind obligat să plătească daune de sute de mii sau milioane de euro. Pe care noi le plătim, deşi Statul are drept de retorsiune împotriva judecătorilor catr au “greşit”! Până acum nu am auzit ca vreun judecător să fie pus să plătească pentruj incompetenţa lui! Aşa înţeleg unii libertatea justiţiei. Culmea este că judecătorii au cerut şi li s+a aprobat un spor de 50% la salariu, pentru “munca în condiţii de suprasolicitarte neuropsihică şi stress”! Deşi, judecătorul este stăpân absolut în sala de judecată, iar pentrui hoptărârea pronunţată răspunde numai în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe”! sau paote tocmai deaia! Sunt două entităţi pe care nu le poţi contrazice, nici păcăli!
Aceste sunt motivele pentru care mă îndoiesc că judecătorii vor da dreptate ofiţerilor care şi-au permis să solicite ceva care li se cuvine, împotriva “voinţei celor mari”!
Deocamdată, atât. Un material viitor se va referi la “starea naţiunii”. Prin care încerc să expic unele din cauzele pentru care ne aflăm unde suntem, sub toate aspectele.