Scris de singur pe iulie 17, 2009
Mai deunãzi, seara, m-a pocnit o durere în cap. Era, aşa, ca un cuţit înfipt în creier pe la mijlocul frunţii deasupra ochiului drept, care, apoi, a tãiat spre jumãtatea craniului. Pentru o secundã am crezut cã venise sfârşitul. Aveam şi amintirea unui coleg care cam aşa îşi terminase treburile prin aceastã lume. A durat câteva zeci de secunde tãietura aia. Apoi am rãmas cu o amorţealã în cap. De atunci au trecut câteva zile şi vãd cã tot p-acilea sunt. Car’va’zicã, nu fusese ce crezusem eu prima datã! Bag seama cã tãietura aia trebuie sã fi fost de la faptul cã atunci, acolo, la mine-n cap, s-a nãscut o nouã…circumvoluţiune. Ceea ce înseamnã cã am devenit mai dãştept, nu!?!
17.07.2009
Publicat în La gura...humorului | 2 Comentarii »
Scris de singur pe iunie 30, 2009
Ploua plouând de nu-mi mai ardea de nimic. Si cum nu-mi ardea mie aşa, nici nu mi-am dat seama când am luat-o razna prin blogosferã. M-am trezit numai când am dat peste cineva care se-ntreba care-o fi femininul de la melc şi masculinul de la meduzã. Auzi tu întrebãri! Te pomeneşti cã ploile astea torenţiale dau şi întrebãri d-astea!? Deh! S-au schimbat vremurile! Numai cã, dacã ploile torenţiale dau întrebãri, ploile plouând dau rãspunsuri. Totul e sã ştii care ploaie sã te plouã! La mine ploua plouând, aşa cã am şi gãsit rãspunsurile. Pãi, la meduzã, e clar cã masculinul este meduz. Aici n-am nici un dubiu. Am curaj sã fac şi pariu şi, ca sã nu mai existe dubii, îl întrebãm chiar pe meduz. Dacã el zice cã nu îl cheamã aşa, pierd eu pariul. Cine se prinde?
La chestia cu melcul încã mã mai gândesc, cã vãd cã nu mai plouã chiar aşa plouând. O fi melcã, sau mealcã!? Sau melcioaicã!? Cã doar n-o fi melciţã! Sau, te pomeneşti cã-i melcioaie! Sau, poate, melcistã! Ori melcãriţã? Poate, melcãristã!? Sau melcagioaicã! Dificilã întrebare! Nu m-ajutã nici chestia cu coarnele, cã nici “încornoratã” nu merge sã-i zici, cã… nu prea existã decât “încornorat”.
Phui, fi-v-ar ploile plouânde sã vã fie! Cã din cauza asta apar şi melcii. Cã, dacã nu ploua, nu ieşeau nici melcii, nu-l apucau nici pe ãla întrebãrile şi nici pe mine rãspunsurile! Mai bine mã duc sã mã culc. Da’ n-o fi melcãreasã!? Dacã visez melcãroaice la noapte, sã vezi ce-i fac lu ãla cu întrebarea!
30.06.2009
P.S. a doua zi. De ce mi-a fost fricã, n-am scãpat. Toatã noaptea am visat numai melcangiţe. Mã duc sã-i sparg site-u lu ãla! Ii dau douã cu meduzu şi i-l umplu cu melcãngioaice.
Publicat în La gura...humorului | 1 comentariu »
Scris de singur pe mai 22, 2009
Iar eu habar n-aveam. Crezusem cã sunt un simplu „leu pricãjit“ (vezi „Zodia leului pricãjit“ pe www.altfel.info la „Insomnii“). Noroc cã am mai vorbit zilele astea cu câte cineva şi am mai prins nişte „Din lumea animalelor“ pe la televizor! Cineva mi-a zis cã leii ar avea o suferinţã cronicã la curent. Nu, nu la curentul electric şi nici atunci când îi ţine cineva la curent cu evoluţia crizei mondiale! Ei suferã la curentul de aer dintre douã uşi sau ferestre, la curentul de aer când deschizi geamul la maşinã, etc. Pãi, din punctul ãsta de vedere, eu sunt leul leilor! Cum m-a prins curentul, cum am cãzut la pat. Nu conteazã cã…
Acest articol poate fi citit integral pe www.altfel.info la “La gura…humorului”
Publicat în La gura...humorului | 1 comentariu »
Scris de singur pe aprilie 26, 2009
Nu mã pot stãpâni sã nu vã împãrtãşesc. Rar mi-a fost dat sã bufnesc într-un asemenea râs. La televizor, în nu ştiu ce emisiune cu nu ştiu ce cireşe pe nu ştiu care torturi, un nu ştiu care nene i-a adus cadou unei nu ştiu care tanti, un cãţeluş. Pânã aici-banal. Numai cã, odatã cu acel cãţeluş, acel nene…
Acest articol poate fi citit integral pe www.altfel.info la “La gura…humorului/In gura leului”
Publicat în La gura...humorului | 3 Comentarii »
Scris de singur pe aprilie 15, 2009
Sunt mare consumator de SF. In toate formele lui-literaturã, muzicã, picturã. Dacã se manifestã şi altfel, îl consum şi altfel. Când zic “consumator”, înţeleg…consumator. Nu critic, nu priceput, nu autor/scriitor/compozitor, ci chiar consumator. Tot aşa cum sunt consumator de guvizi. Ceea ce nu înseamnã cã ştiu din ce se fac guvizii, sau cum trãiesc ei, sau ce apucãturi au ei, sau cã…aş fi eu însumi guvid, sau cã, dacã aş fi eu guvid, aş fi mai bun decât guvizii! Pur şi simplu, consumator.
Maldãre de oameni care au scris SF au beneficiat pe parcursul vieţii lor de cele mai…SF aprecieri, dintre care n-au lipsit: nebun, nebun de legat, paranoic, bãtut în cap, sifilitic, damblagiu, dus cu pluta, tra-la-la la cap, are o doagã lipsã şi multe altele, care mai de care mai SF. Aceeaşi oameni, dupã perioade de timp mai îndelungate sau mai scurte, în funcţie de epoca istoricã în care au trãit şi au scris şi în funcţie de viteza cu care rodul imaginaţiei lor s-a transformat în realitate, deveneau brusc, din “tâmpiţi”, “damblagii” şi toate celelalte,…”genii”, “geniali”, “formidabil de perspicace”, “ãla om, nu glumã” ş.a.m.d. Multe au fost “realizãrile” acestor SF-işti. Ei ne-au dus pe Lunã încã de pe vremea când noi nu eram capabili sã ajungem nici pe Everest, ei ne-au ajutat sã devenim invizibili, sau sã strãbatem într-o fracţiune de secundã mii de kilometri sau sute de ani. Cu toate astea, pânã astãzi nu cunoscusem nici un SF-ist care sã fi fãcut ca un om sã fie în acelaşi timp, în douã locuri diferite. Astãzi l-am întâlnit. Se deghizase într-o…tanti. A venit şi…şi-a lãsat rând la lactate, acolo unde eram şi eu şi mai erau vreo 75 de persoane. Si-a lãsat rând, iar ea s-a dus la carne. Peste o juma de orã, s-a întors cu carnea. Intre timp, rândul de la lactate avansase, astfel încât atunci când a venit şi-a luat şi caşcavalul şi a plecat. Având în vedere cã cele 30 de secunde în care a strãbãtut distanţa de la carne la lactate, nu reprezintã nimic la scarã istoricã, putem concluziona cã tanti a fost în acelaşi tmp în douã locuri diferite. Pãi, nu? Aşa cã, ce SF? O banalitate! Sã vedeţi viaţa! Aia…SF!
15.04.2009
Publicat în La gura...humorului | 4 Comentarii »
