Scris de singur pe iulie 26, 2009
Asta e formula pe care am vãzut-o înscrisã pe un pachet de ţigãri. Mi-e greu sã cred cã a înscris-o cineva fiindcã “aşa a vrut muşchii lui”! Mai degrabã cred cã înscrierea acelui avertisment a fost impusã de o autoritate. Nu ştiu cum se numeşte respectiva autoritate, dar, dupã formula pe care a impus-o, firesc ar fi sã se numeascã “Autoritatea caraghioşilor”. De ce? Pãi cum vine chestia asta cu “Fumatul poate ucide”? Care e subiectul? Fumatul. Ce este fumatul? Este o acţiune sãvârşitã de un om. Dacã omul nu fumeazã, fumatul nu existã. El, fumatul, habar n-are cã existã şi habar n-are ce poate sau ce nu poate sã facã. In consecinţã, este o prostie sã spui cã fumatul poate sau nu poate sã facã ceva!
Dacã ar fi sã considerãm cã lozinca lansatã de “Autoritatea caraghioşilor” este raţionalã, atunci, la fiecare colţ de stradã ar trebui afişat “Mersul pe stradã poate ucide”, nu? Este la fel de logic ca şi “Fumatul poate ucide”. Si, s-ar putea sã fie şi mai adevãrat, pentru cã numãrul celor ce sunt ucişi pe stradã, in timp ce merg, este mai mare decât numãrul celor care, de fapt, se sinucid prin fumat, nu îi ucide fumatul. Asta ca sã nu mai pomenesc cã fumatul practicat de nu ştiu cine nu mã poate ucide pe mine, chiar dacã, dupã pãrerea caraghioşilor, “fumatul POATE ucide”!
N.B. Sã nu consume în zadar energie “puriştii“ pentru a-mi explica precum cã acel “poate” are semnificaţia de “este posibil sã”, nicidecum cã “este capabil” sau cã “are voie”, deşi şi acestea sunt variante interpretative corecte ale lui “poate”! Cu oricare semnificaţie vor ei, ceea ce am spus despre mersul pe stradã este la fel de valabil ca şi în cazul fumatului.
26.07.2009
Publicat în OBSERVATOR | 1 comentariu »
Scris de singur pe iulie 26, 2009
Tot mai multe jurnale îşi dau arama pe faţã. Probabil, stãpânii au început sã fie mai strânşi la pungã dar mai largi la pretenţii. Consecinţa? Pe lângã „obiectivitatea“ peticitã şi murdarã care le era caracteristicã şi pânã acum, “bãieţii” au început sã punã lacãt la gura celor care mai foloseau şansa de a comenta articolele din presã pentru a spune lucrurilor pe nume. Chestia cu nepublicatul comentariilor, în care “maestru de ceremonii” era “jegosul adevãr”, a fost completatã de alte jurnale, cu alte metode. Care mai “gardiene”, care mai “zilnice”. Printre noile metode, chestia cu parola şi autentificarea. Adicã, dacã nu eşti d-ai noştri, sau dacã nu ştim noi de unde sã te apucãm de c…, nu poţi sã spui tu ce crezi şi sã ne dai pe noi în vileag. Cã e democraţie, ce mama dracului! “Bãieţii” ãstia, sãrmanii, nu s-au prins cã a apãrut blogosfera. Si cã în blogosferã ei pot fi bãlãcãriţi mai abitir decât în propriile jurnale. Sau, poate, s-or fi prins dar au vrut şi ei sã-şi dea arama pe faţã. Ei or fi crezut cã asta se numeşte cã “s-au bronzat”. Nu, “bãieţi”! Nu vã faceţi iluzii! Asta se numeşte cã “v-aţi fãcut de c-c-t”!
26.07.2009
Publicat în OBSERVATOR | Lasă un comentariu »
Scris de singur pe iulie 19, 2009
Cu ceva ani în urmã, Radu CAMPEANU, pe atunci lider marcant al P.N.L., a propus ca fostul rege Mihai sã candideze pentru a deveni preşedinte al României. O cãruţã de başbuzuci au nãvãlit asupra lui! “Blasfemie!” rãcneau başbuzucii. Incepând de atunci, piedestalul lui Radu CAMPEANU s-a clãtinat pânã când l-a dãrâmat pe cel pe care ar fi trebuit sã-l susţinã.
Mai zilele trecute, un cetãţean care se autointituleazã “principe de România”, membru al autointitulatei “Case regale”, s-a înscris în competiţia electoralã pentru a deveni preşedinte al României. A auzit cineva “Casa regalã” înfierând gestul acelui membru al “Casei regale”!?! Crede cineva cã nu a primit binecuvântarea fostului rege?!? Cã fostul rege ar fi considerat drept blasfemie participarea unui membru al “Casei regale” la o asemenea competiţie!?! Sã fim serioşi!
In acest context, vin şi eu şi întreb: Cine-i cere scuze lui Radu CAMPEANU? Evident, îi am în vedere pe cei din cohorta de başbuzuci care l-au înfierat cu mânie, care, ca orice mânie care se respectã, nu poate fi decât proletarã.
19.07.2009
Publicat în OBSERVATOR | 5 Comentarii »
Scris de singur pe iulie 17, 2009
Am zis “Armata militarã” pentru cã mã refer numai la partea militarã a instituţiei cãreia i se zice „Armatã“, instituţie în care lucreazã şi civili, unii fiind membri ai unor partide, cum sunt miniştrii şi secretarii de stat, care fac politicã de partid mai ceva decât fãceau miniştrii PCR care erau numiţi la comanda Armatei.
Desigur, mulţi vor zice cã “Armata militarã“ nu face politicã, fiindcã aşa zice la lege. Aşa zice, dar aşa o fi?! De ce mã îndoiesc? Pãi, cum naiba se face cã dintre ultimii 4 (patru) foşti şefi ai Statului Major General (S.M.G.), car’va’zicã “şefii militari ai Armatei militare”, 3 (trei) au intrat în politicã a doua zi dupã ce n-au mai fost şefi ai S.M.G., dintre care 2 (doi) au devenit chiar parlamentari, iar al patrulea tace din gurã când militarii, deci subordonaţii sãi, sunt fãcuţi în toate felurile şi acuzaţi de toate relele chiar de cãtre guvernanţi? Au fost ei apolitici pânã au pãrãsit funcţia aceea, iar partidele politice, într-un avânt filantropic de nestãvilit, i-au şi propulsat a doua zi în Parlament!?! Sunt ei apolitici când permit guvernanţilor politici sã batjocoreascã militarii apolitici? Sã fim serioşi! Dacã cineva chiar ar vrea ca “Armata militarã” sã fie apoliticã, atunci ar statua cã şeful S.M.G. nu are voie sã intre în politicã timp de 5 (sau 3, sau 7) ani dupã terminarea mandatului de şef al S.M.G. In felul acesta, şeful S.M.G nu ar mai ţine cont în luãrile lui de poziţie decât de elementele de naturã tehnicã, adicã de elemente pur militare. Iar ministrul nu va mai putea sã nu ţinã cont de opinia şefului S.M.G. pentru cã ar însemna sã desconsidere aspectele pur militare ale instituţiei care se vrea militarã. In plus, nu s-ar mai cãlca pe picioare generalii pentru a-şi lua faţa unul altuia în încercarea de a ajunge şef al S.M.G. cu speranţa cã acea poziţie constituie o trambulinã politicã. Atunci, ar ajunge în acea poziţie oameni pe care nu-i intereseazã decât Armata-armatã, cei cu vocaţie de militar, iarã nu cei cu vocaţie de politicieni.
Ar fi interesant de fãcut un sondaj prin Armatã pe aceastã temã! Aşa, poate, s-ar gãsi rãspuns la întrebarea din titlu. Cã dacã nu vine de acolo aceastã sugestie, degeaba mi-a mai crescut mie o circumvoluţiune şi am devenit mai dãştept! (vezi articolul urmãtor)
N.B.
Cineva îmi şopteşte-discriminare! Discriminare!?! Ei, aş! Pãi dacã ştiu de la început care e regula şi aleg de bunã voie şi nesilit de nimeni sã intru în acel joc, nu mai este discriminare! Ce, paraşutiştii sunt discriminaţi în raport cu mine, fiindcã pe ei îi aruncã din avion, iar pe mine nu!?! Sau, poate, aş putea eu sã-i acuz de discriminare pe cei ce nu mã aruncã şi pe mine din avion!?! Mã mai gândesc!
17.07.2009
Publicat în OBSERVATOR | 2 Comentarii »
Scris de singur pe iulie 9, 2009
O duducã dintr-un partid reprezentat în comisia parlamentarã care a anchetat zilele astea celebrele “şmecheridzii”, a declarat non-şalant la televizor cã stimabilii ei colegi de partid ar fi dorit ca acea anchetã sã continue, nu sã se finalizeze cu un verdict, invocând diverse motive. In clipa în care am auzit-o mi-am dat seama cã, în Românica, nesimţirea a atins culmi monumentale. De ce? Pentru cã, pânã ieri, colegii duducii, aceia aflaţi chiar în zisa comisie, cereau cu insistenţã ca activitatea acelei comisii sã înceteze! Cred cã, dacã mâine, miniştrii noştri s-ar plimba în curul gol pe calea Victoriei, nici mãcar gândacul cunoscut sub numele de “Boul Domnului” nu s-ar mai mira.
09.07.2009
Publicat în OBSERVATOR | Lasă un comentariu »
