Draghe udemerule,

Îţi scriu ca sã mã-ntreb ceva la tine. Eu ai cunoscut multe ungure la viaţa ta. Eu ai lucrat cu mai multe ungure. Eu mi-ai plãcut de ele, cã me inţelegeai. Chind spuneai ceva la ungure, el fãcea. Curios forte, deoarece eu spuneai la ungure româneşte, iar el inţelegea. Chind spuneai ceva româneşte la român, el ori nu inţelegeai, ori inţelegeai altceva. De aia eu plãcut la ungure. Dar, deşi ungure inţelegeai perfect ce spuneam eu la ele, chind vorbeam ei nu mai inţelegeai nimic. Iţi dau un exemplu, care jur che nu este inventat. Acel ungure este viu şi putem depune merturie. Continuă lectura

Contribuţia UDMR la propãşirea cetãţenilor României-fabulã

Fiindcã m-am tot ciorovãit cu nişte cetãţeni care se fac cã nu înţeleg ce am vrut a zice prin acel „Autodenunţ ?”, deşi eu, sincer, cred cã nu-s capabili sã-nţeleagã, din acelaşi motive pentru care înainte de ’89 ovaţionau ceea ce nu înţelegeau, n-am sã mai trec nimic cu vederea asociaţiei culturale UDMR, care acţioneazã împotriva intereselor cetãţenilor României. Întrucât nu sunt sigur cã cetãţenii pomeniţi pricep, le precizez cã o parte dintre cetãţenii României sunt de naţionalitate maghiarã, iar UDMR acţioneazã şi împotriva lor.
Iatã câteva exemple : Continuă lectura

Bãtrânii

Mãrturisesc cu mâna pe inimã cã, de când am intrat în aceastã categorie, mã tot întreb ce rost avem şi nu gãseam rãspuns. Cã, de muncit nu mai muncim, fiindcã ori nu mai putem, ori nu ne permite guvernul. Pe deasupra, grevãm şi finanţele statului cu pensiile noastre, unii chiar cu pensii nesimţite, cum bine le-a zis ãla mic, care vorbea dintre amigdalele prezidenţiale, unde-şi avea biroul de lucru. Continuă lectura

Șah

În România, de fapt, nimeni nu face politicã, toţi joacã şah. De cum a aflat cã una din camerele Parlamentului o va numi la Curtea Constituţionalã pe Mona Pivniceru, care, se ştie, îi cam stã în gât prezidentului, acesta l-a şi numit tot la Curtea Constituţionalã pe Daniel Morar, care, se ştie, îi stã la picioare prezidentului. Continuă lectura

De lehamite

De lehamite ce mi s-a fãcut, nici nu mai iau la puricat, pe puncte, scrisoarea-„ordin de zi”- trimisã premierului şi preşedinţilor celor douã camere ale Parlamentului, de preşedinte. De fapt, acea scrisoare este o „dispoziţie scrisã” pe care preşedintele îşi închipuie cã poate sã o dea „ãlorlalţi”. Cine o citeşte va observa cu uşurinţã cã Continuă lectura