Desfiinţarea României-3

Un cititor a cerut continuarea serialului. Pentru mine, acel UNIC cititor este mai presus de cei care încearcã sã-mi explice chestiuni care nu mã privesc, care nu au legãturã cu ideea acestui serial. Faptul cã se duc unii sau alţii în Afganistan fiindcã, vezi Doamne, îi obligã cineva, sau ceva, nu-mi rãspunde la întrebare. Cãci, eu am întrebat cum se vor numi cei ce-şi dau viaţa pe acolo ? Eroi români cãzuţi în rãzboiul pentru invadarea Afganistanului ? Sau eroi români cãzuţi în rãzboiul pentru instaurarea democraţiei în Afganistan ? Iar dacã-i mai întreb şi unde anume, în Constituţia statului naţional unitar, independent şi indivizibil România este stipulat cã cetãţenii români sunt obligaţi sã-şi dea viaţa pentru invadarea altor ţãri, precis îi apucã accesul de tuse, sau le sunã telefonul şi n-au timp sã-mi rãspundã, sau încep cu lozinci extrase din tratatul NATO. Cã ei nu ştiu sã citeascã TOT, ci numai extrase. Continuă lectura

Altã propunere pentru noua Constituţie

Eu sunt ferm convins cã primul lucru pe care trebuie sã-l realizeze noua Constituţie este acela de a înlãtura minciuna din societatea româneascã. De aia am şi fãcut prima propunere, aceea de a se prevedea obligaţia … obligatorie a partidelor ca, atunci când ajung la putere, încã din prima zi sã înceapã dãrâmarea a tot ceea ce au fãcut cei de dinainte. În felul acesta, am şti şi noi, cetãţenii simpli, la ce sã ne aşteptãm şi nu am mai fi nefericiţi. Cãci, oricum, asta fac politicienii, dar pe noi ne mint, fiindcã nu le permite Constituţia sã ne spunã adevãrul.
O altã propunere pe care o fac este aceea ca în Constituţie sã se prevadã cã Continuă lectura

Pãlitura de azi

Spre norocul meu, încã mi se mai întâmplã sã mã mişte câte ceva frumos. Atunci când îmi cad ochii pe acel ceva, simt aşa, ca o pãliturã interioarã, urmatã de o bucurie, ca şi când aş fi fãcut eu însumi cine ştie ce ispravã.
Astãzi m-au pãlit câteva cuvinte pe care le-am citit acolo unde nu m-aş fi aşteptat, anume într-un ziar de sport. Cel care le-a reprodus acolo zicea cã ar aparţine lui Emil Brumaru : „Pentru că nu se pricep la minciuni/ Îngerii fac în joacă și de-a valma minuni”
Sã fiu al naibii dacã pot sã-mi iau ochii de le versurile astea!

Suflet

Ce e sufletul, eu n-aş şti a spune. Cert este, însã, cã este ceva important. Atât de important, încât atunci când se zice cã l-a pãrãsit pe om, de fapt, el atunci devine mai vizibil. Cãci, deşi punem suflet în tot ceea ce facem pe parcursul vieţii, nu tot sufletul nostru este vizibil pentru ceilalţi. De-abia când plecãm din aceastã lume devin vizibile pentru ceilalţi, anumite pãrţi ale sufletului nostru. De-abia atunci observã şi ei cât suflet pusesem noi în ceea ce fãcusem.