În loc de sorcovă

Sunt sigur că, cel puțin o bună parte dintre cei care mă cunosc, ar lua-o la fugă dacă ar auzi că vreau să-i sorcovesc eu. Așa că, în loc de sorcovă, invit cititorii acestui blog în locanta mea muzicală, pentru a se bucura de un revelion muzical cum n-au mai auzit, nici nu și-au imaginat și, dacă am noroc, nici n-o să-mi dea cu el în cap.
Unde e locanta aia atât de celebră încât nu s-a auzit de ea? Nu, nu mai este în portul acela de la revărsarea unui fluviu mare într-o mare mică! S-a mutat colea, la adresa asta http://lapalicarulveselim.wordpress.com 
LA MULȚI ANI! Nu e nevoie să-i petreceți integral aici, da’ contați pe faptul că sunteți oricând bineveniți și că sunt foarte rezistent la orice. Doar să nu uitați că eu nu sunt Isus și nu întorc și celălalt obraz, nici măcar atunci când mă apucă frecventele mele crize de mărinimie.

Bălăcăreala morală

Când vine vorba despre moralitate, după părerea mea omenirea se bălăcărește într-un soi de mocirlă.
Există profesii în care ești acceptat numai după ce depui un jurământ. Medicina, de exemplu, dar și milităria. Copiilor, la școală, li se vorbește despre morală și moralitate, sunt învățați să fie mărinimoși, darnici, cinstiți, amabili, să nu fure. Biserica, la rândul ei, propovăduiește cinstea, sinceritatea, dăruirea, mila față de aproape. Continuă lectura

Unirea

Am trecut prin centru, prin zona cunoscută de toți bucureștenii, și nu numai de ei, sub numele “Unirea”. Acolo este un mare complex comercial. Până-n ’89, acel complex se numea ”Magazinul Universal UNIREA”, denumire care era înscrisă mare pe clădire.
Acuma, în acea clădire funcționează o grămadă de magazine, aparținând de o grămadă de firme, de diverse categorii și naționalități. Și, deși toată lumea cunoaște acel complex comercial sub același nume ante-revoluționar, adică “Unirea”, sintagma asta nu apare absolut nicăieri. Sunt o mulțime de nume de firme afișate pe pereți, pe ziduri și pe acoperiș, dar “Unirea” nu apare nicăieri. Continuă lectura

Poveste adevărată cu Ionel

M-a sunat amicul Ionel. Cică “Văzuși, dragule, ce zise Snowden”? Că așa îmi zice el, “dragule”. E delicat. Prin delicatețea lui, parcă vrea să-i compenseze pe ăia care mă mângâie cu “Bă, boule”. Când l-am auzit că mă-ntreabă de Snowden mi-am zis “Hait! Te pomenești că scăpai vreo prostie!” gândindu-mă la ce publicasem eu cu Snowden în acea “Confirmare”. Nu se referea la aia. Citise el pe undeva, sau auzise, că Snowden le-ar fi zis politicienilor aproximativ cam așa: “Dacă ne-ați asculta direct, vorbind cu noi, v-ar costa mai ieftin decât să ne interceptați”.
Acuma, nu pot să bag mâna-n foc ce o fi vrut să spună Snowden ăsta, da’ pot să bag Continuă lectura