Poveste cu “Ionescu”

Pe la una mie nouã sute nu ştiu cât, am devenit persoanã importantã. M-a ţinut aşa pânã prin douã mii nu ştiu cât, atunci când au început sã-mi cedeze bateriile. Persoanã imprtantã fiind, aveam program privilegiat. Adicã, la 05.45 ieşeam din casã, la 06.00 intram în birou. De întors acasã, mã întorceam când apucam.Atunci când mã întorceam, cã nu mã întorceam întotdeauna. Iar la 06.00, când intram în birou, îi gãseam acolo pe „bãieţii” mei care lucraserã toatã noaptea. Am pus ghilimele la „bãieţii” pentru cã unii dintre „bãieţi” erau „fete”. Iar la „fete” am pus ghilimele, pentru cã unele dintre „fete” erau mame. Printre „bãieţi” era şi „Ionescu”.

***
Continuarea in volumul „Maidanisme literare sau Tablouri din cuvinte

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s