Înțelepciunea neputinței … iar

M-a sunat un prieten. Din vorbă-n vorbă, am ajuns “la zi” cu evoluția noastră, iar el s-a plâns că nu mai poate ba una, ba alta, că scapă din mână, că etc., că etc., terminând prin a acuza neputința. Cică, “Băi, e criminală neputința asta!”.
În clipa aia mi-am amintit că eu ajunsesem la altă concluzie referitoare la neputință, concluzie pe care am și publicat-o în “ALTFEL trecând prin viață”-volumul 2. I-am reamintit-o și lui, o reamintesc și cititorilor, mai ales celor … care n-au citit-o. Continuă lectura

Anunțuri

Care stat de drept?

Mă umflă râsul când l-aud pe ucigă-l toaca vorbind de statul de drept! Care stat de drept? Păi ce fel de stat de drept este ăla în care, de la vlădică până la opincă urlă ca din gură de șarpe că guvernul trebuie să modifice o lege adoptată de parlament? Practic, suntem un stat în care, președintele, șeful Curții Constituționale, Lenuța însăși, că și ea s-a băgat în seamă, opoziția, DNA-ul CSM-ul, deontologii din presă pretind că nu este nevoie de putere legislativă.
D-aia mă mir interogativ- Care stat de drept? Despre ce țară or vorbi ăștia?!?

S-a lămurit

S-a iscat o adevărată dispută eroi-comico-satirică pe tema “Cine e de vină că papagalul a adoptat o lege, pe care ucigă-l toaca a promulgat-o, dar s-a trezit după cinci ani că nu-i convine acea lege și vrea să o modifice cu mâna premierului, care nu vrea” ?
Înduioșat de zbuciumul celor preocupați de lămurirea acestei dileme, cu tendințe spre trilemă, m-am scufundat în istoria post-decembristă, am dat o fugă și în antichitate și am aflat răspunsul. Vinovat de toată această nebunie este Continuă lectura

Somația constituțională

Am văzut că au apărut nenumărate comitete și comiții preocupate de elaborarea unei noi constituții. În acest context, bazîndu-mă și pe preferințele electorilor români, care au electat de două ori la rând ceea ce au electat, lansez și eu o propunere.
Să se introducă în noua constituție instrumentul denumit “Somația constituțională” cu următoarea explicație: Continuă lectura

Nevoia unui nou DEX

De vreo zece ani, ucigă-l toaca ne demonstrează, aproape zilnic, că în România este nevoie de un nou DEX, iar Academia Română se preface că nu pricepe. Este absolută nevoie de acest instrument, pentru ca cetățenii Patriei să știe la ce să se aștepte, să nu intre în panică și, Doamne ferește, să nu-și facă vreunu seppuku, adică, pe românește, harakiri. Continuă lectura

Moș Teacă se întoarce

Una din formidabilele cuceriri ale democrației este și aceea că, iată, ni se întorc “dizidenții”. Iar primul dizident care fusese batjocorit și privat de dreptul de a se manifesta plenar este chiar celebrul “Moș Teacă”. Numai că, sătul de toate cele câte i s-au interzis, dar și câte i s-au pus în cârcă pe nedrept, Moș Teacă s-a deghizat. Așa că, acuma beneficiem de o mulțime de “Moși Teci”. Continuă lectura