Dragoste paternă

Dom’le, eu nu știu de ce se face atâta caz pe marginea dragostei materne. Că mamele așa, că mamele pe dincolo, că mamele fac, că mamele dreg  … Zău dacă-nțeleg! Sunt sigur că nici o mamă nu a fost inundată vreodată de sentimentul care m-a inundat azi pe mine, în calitate de tată. Continuă lectura

Anunțuri

Democrația lu’ Căcărează

Să tot fie vreo 55 de ani de atunci. Era într-o duminică dimineața, că, pe atunci, duminica făceam noi toate cele, în restul săptămânii eram ocupați cu lecțiile. Duminica făceam repetiții la cor, la dansuri populare, la teatru, la recitări. Că nu scăpam de niciuna din toate astea. Pe deasupra, aveam și un cerber de instructor cultural, care nu se lăsa până nu scotea din noi ceea ce nici noi habar n-aveam că avem. Era „nea Ilie dascălu’”, că noi așa îl știam. Așa îl știam pentru că era dascăl la biserica din sat. Sigur, noi știam și că era tatăl lui Vali, colega mea de clasă, și al fratelui ei cu un an mai mare, Gigi, dar nu ne trecea nouă prin cap, atunci, că Gigi va ajunge celebrul TUDOR Gheorghe, adică menestrelul nostru național. Iar nea Ilie dascălu’ era TUDOR Ilie, tatăl menestrelului. Continuă lectura

Gogoși financiare

Ceea ce se întâmplă zilele astea cu leul mă face să cred că ceea ce ni se tot spune nouă de vreo 25 de ani despre bani sunt, de fapt, gogoși financiare. Cică, tăria unei monede naționale este dată de mersul economiei acelei țări. Ei, pe dracu!? Păi, toți finanțiștii ne spun zilele astea că economia românească n-ar merge prea grozav. Atunci, cum de s-a întărit leul atât de mult? Simplu răspunsul. Au năvălit alte valute peste el. De ce? Din cauza situației de securitate din zona noastră geografică. Cei care aveau băgați bani prin Crimeea sau prin alte regiuni ale Ucrainei au fugit de acolo, iar noi am fost cel mai aproape. Continuă lectura

Pupăza

Audiovizualul românesc, plin de saltimbanci, impostori, oportuniști și fomiști, este infestat și de o pupăză reclamagioaică. Ultima ei ispravă- a reclamat un post de televiziune că l-ar fi împins pe constănțeanul care l-a irigat pe prezident la sinucidere. Continuă lectura

Democrație fără scrupule

Ar fi trebuit să-i zic direct democrație nerușinată, căci despre asta e vorba.
Niște cetățeni care, prin acțiunile și prin atitudinea lor, au dus un partid politic într-o văgăună, și-au dat demisia din conducerea acelui partid. „Onorabil!”, s-ar fi putut zice. Da, numai că, a doua zi după ce și-au dat demisia, unii dintre ei au anunțat că vor să candideze la funcțiile de conducere ale acelui partid.
Nerușinare? Pe dracu! Asta este nesimțire specific golănească. Parcă-i văd dând cu lozinci de genul “Partidul ne cere să candidăm”, de parcă, până acuma, partidul le ceruse să acționeze ca niște grobieni retardați. Ce derbedei! Politici, politici, dar derbedei.

Autoîntrebări

Sunt autoîntrebări întrucât mi le pun mie însumi. Nu de alta, dar n-am nevoie să-i văd pe cei care-și vor da ochii peste cap când le vor citi, nici pe cei care ar simți în ei o revoltă revoluționară generată de întrebările mele și ar dori să-mi dea cu un târnăcop în cap, și nici pe cei care ar intra în panică, nemaiștiind ce să spună la conferințele fundațiilor care le asigură locuri pe scaun în fața auditoriului alcătuit de șapte-opt ascultători veniți acolo pentru stickurile și apa plată puse pe masă. Continuă lectura