M-am convins, nu e neamț

Imediat ce s-a făcut schimbarea cotrocenească (sau cotrocenistă!?), au apărut câteva comentarii răutăcioase în care fostul președinte era criticat că și-ar fi pus palma-n cur și s-ar fi cărat fără să-l plimbe pe noul președinte prin palat, să-i arate toate cele, eventual să-i arate unde-i WC-ul pentru femei și să-i recomande să-l folosească la nevoie, întrucât acolo e mai curat ca la bărbați. Continuă lectura

Gesturi uitate

După destul de multă vreme, de curând am mers din nou cu trenul. Eu, care ani în șir am făcut naveta cu trenul săptămânal, m-am trezit stingher în tren. Ceva nu mai este cum era. Mi-a luat ceva timp până mi-am dat seama ce lipsea. Pe vremea când eram nelipsit din trenuri, oamenii obișnuiau să-și împrumute ziarele și revistele ca să le citească. Practic, orice pasager dintr-un compartiment putea citi toate ziarele și revistele existente în acel compartiment, chiar dacă el nu ar fi avut niciuna. Continuă lectura

La moartea lu’ nea Ilie dascălu

Aud că a murit Ilie TUDOR, nimeni altul decât tatăl menestrelului nostru național TUDOR Gheorghe. Avea 92 de ani. A fost cel care ne-a învățat pe noi, copiii de la școala din Podari, să cântăm în cor, să recităm poezii, să jucăm dansuri populare, să facem teatru. Tot el a fost dascăl la biserica din Podari și atunci când eu m-am cununat, în 1971. Între momentul în care “făcea instrucție culturală” cu noi și cel în care m-a miruit pe mine la cununie, a mai făcut și câțiva ani de pușcărie, ca deținut politic.
Dumnezeu să-l odihnească! Se va întâlni cu tata acolo, sus. Se vor duce amândoi la „Restaurantul Stelelor” să pună țara la cale, la un pahar de vorbă, așa cum făceau în tinerețe, la bufetul din Podari.
Nu cred că mai există astăzi, în lumea satelor, asemenea propovăduitori de cultură precum era nea Ilie pentru noi. În amintirea lui reiau un articol pe care l-am postat în urmă cu aproape un an, deși, la vremea respectivă, nu-i fusese dedicat lui.
***** Continuă lectura