Blec joi

Nu “Plec joi”, dom’le, că nu plec nicăieri, ci “Blec joi”! Am auzit și eu de „Blec fraidei”. Inițial am crezut că este o greșeală. Mă gândeam că or fi vrut să spună „Bleg frai-er”, dar m-au lămurit niște joscomuniști care-și luaseră țara înapoi și se duseseră să tragă un pui de somn prin țări vecine, ca să se șmecherizeze, că ar fi vorba de niște oferte, nicidecum de vreun fraier cum crezusem eu.
Păi, dacă e pe bază de oferte, am eu o ofertă mai tare ca a lor. Fiindcă azi e joi, oferta mea se numește „BLEC JOI”. Se accesează gratis, dând cu tasta în acest link Continuă lectura

Anunțuri

Jalnic!

Atât de jalnic încât nu mă pot abține nici în ziua de Crăciun. Cetățeanul Voinea Dan, cel care a formulat acuzațiile în procesul Ceaușeștilor, încearcă să se spele pe cap, ca orice javră când simte că se strânge lațul. Cică, el i-ar fi semnalat judecătorului că dosarul procesului nu este complet și că, în decembrie 1989, niște comuniști au decis împușcarea lui Ceușescu pentru a-și salva propriile bogății. Îi nominalizează pe Ion Iliescu, Petre Roman, Voican-Voiculescu, generalul Stănculescu.
Ăsta profită de faptul că auditoriul în fața căruia debitează el mârșăviile astea este atent selectat, instruit și plătit, astfel încât să nu-l ia nimeni la întrebări. Dacă e tare, să mă invite și pe mine la o conferință d-a lui, să-l întreb eu PUBLIC: Continuă lectura

Despre sensibilitate … ALTFEL

Nici nu știu ce să zic și cum să încep. Am vrut să-i pun titlul „Lauda de sine …”, urmând să adaug că „Nu miroase bine”, dar mi-am amintit că asta era o continuare de pe vremea comunismului. Acuma, însă, de când joscomuniștii și-au luat țara înapoi, lăsându-ne pe noi, ceilalți, fără țară, lauda de sine face numai bine. Cine nu mă crede să se uite la ăla care s-a lăudat că și-a umplut sacii cu case cumpărate din meditații și la tehnocrații din guvernul lui domestic, mai ales la aia care ne îndeamnă pe noi să muncim pentru doi lei pe zi, uitând să ne spună cum a strâns ea averea pe care o are din ăia doi lei. Așa că … De ce n-aș publica eu ceea ce crede Liviu ZANFIRESCU!? Doar fiindcă gândurile lui mă au pe mine ca subiect și eu sunt alergic la laude?! În fond, e vremea Crăciunului, a colindelor, iar în curând vine și vremea sorcovei.
Deci, „Despre sensibilitate … ALTFEL” de Liviu ZANFIRESCU:
Continuă lectura

Aventuri de sfârșit de an

Aventurile mele de la sfârșitul acestui an au început încă din prima lună de toamnă. Atunci am fost la malul mării și m-am întors mai rău decât dacă aș fi escaladat Ciomolugma. Mi-au trebuit două luni ca să-mi dau seama că ar fi fost posibil, totuși, să scot „Sfârșitul unui roman ratat” la anu’, așa cum planificasem înainte de a ajunge în faza în care am crezut că nu mai ajung până la anu’. Continuă lectura

Invidii literare

Dom’le, nu crezusem poveștile despre invidia care macină lumea literară. Nu le crezusem fiindcă nu pătrunsesem eu însumi în acea lume și nu aveam cum să percep, din afară, invidia de dinăuntru. Acuma, însă, de când am fost împins și eu înăuntru, nu numai că o cred, ba chiar am simțit-o pe pielea mea. Continuă lectura

Gâlceavă ciobănească

Se pare că „trupele specializate în schimbări democratice de stradă” nu prea mai aveau de lucru, așa că s-a inventat gâlceava ciobănească. Vezi, Doamne, niște tovarăși absolut preocupați de chestiunea câinilor ciobănești n-au mai putut răbda și au venit, de acolo, de la stână, să pună de o gâlceavă capitalistă, adică în capitală. Continuă lectura