Ce lume bleagă!

Evoluăm, evoluăm, evoluăm. De omenire zic. Nu puteam să fac eu excepție, oricât de altfel aș fi. Așa că, evoluez, evoluez, evoluez. Din moment ce specia umană se află în vârful evoluției, adică reprezintă, practic, vârful progresului, car’va’zică tot ce sunt eu acuma este ceea ce este mai bun din mine, până la acest moment, nu cum crezusem eu. Zic până la acest moment, întrucât evoluția nu s-a terminat. Omenirea mai are pași de făcut, car’va’zică și eu mai am pași de făcut. Așa că m-am apucat să-i fac chiar de astăzi, de ce să mai aștept să mai evolueze omenirea!? Continuă lectura

Câinele japonez

Am trimis mai multor apropiati câteva pps-uri cu imagini de la un muzeu din Japonia. Unul dintre ei, anume cel care-mi zice mie Marinică, iar eu îi spun lui Costică-Țe, celebru, deja, pentru cititorii acestui blog, a reacționat. N-am putut să păstrez numai pentru mine spusele lui … scrise, așa că le pun la dispoziția tuturor cititorilor, așa cum le-a scris el în „dulși graiul moldovinesc”.
*** Continuă lectura

Schimbare de paradigmă în istoria universală a legislației

Ar fi fost mare păcat dacă n-am fi avut și noi, românii, un loc privilegiat în clasamentul celor care au modificat diverse paradigme după care funcționau justiția și legislația de secole. Dacă n-am putut să fim primii, fiindcă ne-au luat-o britanicii înainte, apucându-se să dea sentințe judecătorești pe baza unor probabilități, în locul dovezilor, măcar pe locul doi să fim și noi. Și ce făcurăm ca să merităm această poziție onorantă pentru statutul nostru actual? Am inventat legea care produce efecte numai la cererea cetățeanului. Nu vă vine să credeți, nu? Atunci să o devoalez. Continuă lectura

Nimic nu s-a schimbat

Zilele astea au ajuns la mine, din mai multe direcții, câteva materiale din care rezultă că anumite eventimente din istoria noastră, unele chiar decisive pentru țara numită România, nu s-ar fi derulat așa, sau numai așa, cum ne-au spus nouă istoricii. N-are importanță despre ce evenimente era vorba, se știe că eu nu dau prea mulți bani pe istorie de când am observat că nouă, românilor, nu ne folosește la nimic, întrucât nu învățăm nimic din ea, ci repetăm cu încăpățânare greșeli pe care le-am mai comis și ne-a costat. Probabil, în inconștiența noastră, mizăm pe faptul că avem de unde să plătim și nu ne dăm seama că, încet, încet, sacul se golește. Adică, oamenii cam pleacă, pădurile se duc, pământul se duce și el, hotărârile privind soarta noastră le iau alții, sau ne dictează ce să hotărâm noi, astfel încât să le fie bine lor, nicidecum nouă. Continuă lectura