Schimbare de paradigmă … cu cozi

Ca să se înțeleagă ce voi a zice, voi adăuga această schimbare de paradigmă la sfârșitul unei „povești” pe care am scris-o pe 24 Ianuarie 2010 și am publicat-o în cartea „Cronicile unui scandalagiu ALTFEL”. Car’va’zică, mai are nițel și împlinește șase ani. Oare, ar trebui … s-o dau la școală!?! Povestea respectivă se numește …
*****

Noi şi pãdurea

Nu mai ţin minte cum arãtau pãdurile de pe aici pe vremea când eram mai mult daci şi mai puţin … ce om mai fi. Mã uit, însã, la cum aratã acuma. Oare ce le-o fi fãcut sã ajungã aşa?
Pe vremea aia, pãdurile erau alcãtuite din copaci care înţelegeau sã se lase sacrificaţi pentru a deveni baraje în calea nãvãlitorilor, sau adãposturi pentru cei care îngrijeau pãdurile, sau plute. Sigur, acceptau ei sã devinã şi lemne de foc, dar atunci se revolta ceva în ei astfel cã, dacã le picai în flãcãri, te cam prãjeau.
Dar acum? Acum, dupã ce au trecut pe aici ba romanii, ba hunii, ba leşii, ba ruşii, ba grecii, ba turcii, iar ruşii, apoi nemţii şi iar ruşii, iar acum au venit, în sfârşit, şi americanii, acum, zic, cu ce pãduri ne-am ales? Cã dacã te uiţi mai atent vezi cã mai sunt câţiva copaci scorburoşi, din care nu prea mai poţi scoate nimic, iar restul copacilor sunt din ãia din care nu se pot face decât … cozi de topor. Iar ãştia nu fixeazã nici solul, nu ţin nici torenţii de ape, nu fac nici umbrã şi nici mãcar nu dau frunze care sã îngraşe solul. Ăştia doar cad peste tine când ţi-e lumea mai dragã. Încerci sã te adãposteşti lângã unu şi te trezeşti descoperit. Dacã vrei sã-ţi faci acoperiş din el, te trezeşti cã-ţi plouã-n casã. Plutã? Fii prudent, cã te duci la fund cu pluta fãcutã din ei când nici nu te aştepţi! Lemne de foc? Pãi îţi scot ãştia un fum de nici nu mai poţi respira. Cozi de topor, atât se poate face din ei. Și, uneori, şi beţe d-alea pentru steaguri. Beţe care, dupã defilare, sunt folosite la cotonogirea “ãlorlalţi”.
Cam asta s-a ales din pãdurile dacilor, acuma când noi am devenit…ce-om fi devenit.
*****
Și acum schimbarea de paradigmă … cu cozi. Schimbarea s-a înregistrat nu în cozile propriu-zise, ci în atitudinea celoralți. Căci, acuma, cozile de topor nu mai sunt puse la zid, nu le mai arată oamenii cu degetul, nu mai sunt condamnate, ostracizate, alungate cu pietre, sau băgate la zdup. Acuma, oamenii își pun cozi de topor la rever, unii își fac chiar pălării din ele, le aplaudă, le aclamă, le plimbă prin lume, iar pe unele le declară chiar campioane ale democrației și le promovează prin presă.
Ei, cum dracu să mai iasă altceva din pădurile noastre, acuma când, văzând mersul lucrurilor, orice creangă nu mai visează decât să ajungă coadă de topor!?

Anunțuri

8 gânduri despre „Schimbare de paradigmă … cu cozi

  1. NU E FRUMOS CUM VORBESTI DE URMASII LUI TRAIAN SI DECEBAL: IOHANIS,MIHAI RABIN UNGUREANU,ED. HELWIG, SI NICI CU CIOLOS-CEARDAS NU-MI MIROASE BINE.P.S. SUNTEM UN STAT DE DREPT SI PROMOVAM OAMENII COMPETENTI.IN CAMPANIA PREZIDENTIALA TRECUTA M.RABIN UNGUREANU A FILMAT UN SPOT VA AMINTITI?…FEKETE-PEKETE-KICSEMET-VASUTAS-HONVED IOHANISO….ASA CA PE MERIT A AJUNS SEFUL SPIONILOR ROMANI,VAJNIC URMAS AL ROMANULUI.. PACEPA…TRAIASCA INFRATIREA INTRE POPOARE-era un cinema cu numele acesta,nu va ganditi la altceva

    • 1. Eu m-am referit la crengi de copaci, nu la oameni. De fapt, si numele vehiculate de tine par a fi desprinse tot dintr-un atlas botanic.
      2. INFRATIREA INTRE POPOARE era un cinematograf pe Bulevardul BUCURESTII NOI. Noi, copiii, ii ziceam INFRATIREA INTRE PICIOARE, fiindca asa ne puneau sa ziceam derbedeii aia mai mari, carora noi nu le ieseam din cuvant, desi habar n-aveam ce zicem.

    • Recunosc ca, atunci cand vine vorba de nevertebrate, ma pierd si nu mai stiu daca sunt specii zoologice, sau botanice. Cred ca ai dreptate, ca, daca ar fi fost botanice, de exemplu, apai copacii au coloana vertebrala, nu ca astia! Copacul isi mai lasa frunzele sa se incline dupa cum bate vantul, dar nu se inclina si el pana la pamant. Caci, daca o face, nici nu se mai ridica. Pe cand …

  2. Un motiv serios ca să nu-i mai ocărâm pe austrieci că ne defrișează codrii … În fapt, austriecii contribuie concret la „extirparea” cozilor de topor de pe meleagurile mioritice !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s