Câinele japonez

Am trimis mai multor apropiati câteva pps-uri cu imagini de la un muzeu din Japonia. Unul dintre ei, anume cel care-mi zice mie Marinică, iar eu îi spun lui Costică-Țe, celebru, deja, pentru cititorii acestui blog, a reacționat. N-am putut să păstrez numai pentru mine spusele lui … scrise, așa că le pun la dispoziția tuturor cititorilor, așa cum le-a scris el în „dulși graiul moldovinesc”.
***
Marinică,
Se pare că eu am fost pi acolo, într-o altă viață și format, căci de multe ori am visat explozia nucleară. Pi atunci eram un câine japonez, pe care l-am regăsit în copilăria mea reîncarnat în câinele de curte pi care mama îl apela cu numele „Costache”, la fel cum făcea și cu mine, când îi eram necesar la vreo treabă prin gospodărie, iar eu eram de negăsit, pi coclauri/la joacă sau după diverse fructe și legume(de-ale pântecului).
***
Citind ce mi-a scris Costică-Țe, îmi dau seama că, cei din generația mea care s-au apucat să-și depene memoriile în scris, au mare noroc că nu s-a apucat și el de scris. Căci, nu știu ce amintire ar fi putut depăși în frumusețe amintirile acestui … câine japonez!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s