Vine, vine priimăvaraaa!

Iar eu întineresc din nou, ca-n fiecare primăvară.
Îmi amintesc primăverile tinereților mele școlărești. Dom’le, nu știu de ce, pentru mine primăvara a fost mereu un chin. Mi-era somn în continuu, nu puteam să învăț. Practic, sesiunile de examene care erau programate în prag de primăvară, eu le dădeam toamna, pentru că săream peste examene. Sigur, nu le puteam sări chiar pe toate, că m-ar fi dat afară, așa că mă mai duceam la câte unu-două și le treceam cam ca gâsca prin apă, atât cât să nu mă lase repetent. Toamna, însă, remediam tot, chit că asta presupunea să nu mă prea lăfăi în vacanța de vară, ci să învăț.
Nu-mi amintesc dacă, în afara faptului că eram răvășit, mai pățeam și altceva primăvara. Dar, chiar dacă nu mă durea nimic atunci, recuperez cu vârf și îndesat acuma. Dacă o fi reală prietenia de tip „ruso-american” dintre venirea primăverii și starea mea generală, atunci eu sunt sigur că vine primăvara. Mai sigur decât anunță ăștia care se joacă de-a sateliții meteorologici. Pentru că, de vreo două săptămâni …
Lasă, nu mai spun. Nu de alta, dar iar mă trezesc cu mesaje de la un cititor care mă amenință „Băăă, nu mai zice așa, că-mi cad deștele de emoție! Cu ce drac îți mai scriu eu pe mail, ca să te fac din dește cum îmi vine mie la gură!?”
Vine, vine priimăvaraaa!!!???!!!

Anunțuri

4 gânduri despre „Vine, vine priimăvaraaa!

  1. Nu stiu daca durerile tale primavaratice au directa legatura cu prietenia ruso-americana (desi ai putea-o considera o manifestare de Ziua Indragostitilor).
    In orice caz, iti recomand sa urmaresti prietenia germano- romana de Dragobete… 😉

    • Relatia mea cu primavara este mai ceva decat „prietenia ruso-americana” dupa cum ma simt eu cand vine primavara. Te-am intrebat si la mesajul anterior al tau, tu esti acel CARCOTAS DE BINE pe care-l cunosc eu de mai multi ani?

      • Eu sunt.
        Gata sa-ti amestec ideile cu carcotelile mele… 😉
        Primavara mai trece, eu… nu!

      • Bravo, carcotasule! Ai invins, deci. Ma rog, uneori si supravietuirea este tot o victorie.Nu uita de locanta muzicala. Daca nu uiti de ea, te ajuta ea, uneori, sa mai uiti de altele.Chiar azi ai acolo ceva numai bun de uitat belelele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s