Mătănii

Mă oripilează cozile nesfârșite la care stau o mulțime de oameni așteptând să atingă, să mângîie, sau să sărute niște moaște. Dar cel mai mult mă oripilează imaginea acelor femei care se târăsc pe coate și genunchi spre moaște. Văzându-le, nu m-am putut stăpâni și m-am întrebat cu voce tare „Oare câte păcate cumplite or fi știind aceste femei că au comis, de au ajuns să se târască așa cu speranța că le vor fi iertate!?”
Zilele astea am fost atacat de niște deranjamente coloniale. A se citi „deranjamente la colon”, nu din colonii, deși s-au produs aici, în colonia în care trăiesc eu. În drum spre locul de rugăciune specific acestui tip de atac, i-am zis soției „Fă și tu niște mătănii. Poate-mi ajută să rezolv necazul”. Iar ea n-are ce face și-mi dă în cap cu propria-mi cugetare zicând „Uite, vezi? Poate de aia se târăsc și femeile alea. Or fi și bărbații lor atacați de deranjamente coloniale și se roagă pentru ei”.
Deși ajunsesem deja în strana în care îmi începusem propriile rugăciuni, nu m-am putut stăpâni și am râs o juma de oră. Și? Ce folos, că n-a apărut nici-o rezolvare?! Așa că, rămâne cum am cugetat eu. Știu ele, femeile alea, câte păcate au comis de se târăsc așa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s