Hainele și mantia

-Am văzut că te tot „lauzi” și pe aici, și prin locanta ta muzicală, că tu nu te pricepi la genuri muzicale, că habar n-ai de genurile literare, că nu știi cum se fac mâncărurile care-ți plac. Și, de fiecare dată, adaugi și că nici nu vrei să afli. Te resfeți, sau chiar vrei să spui ceva, în felul tău? Pentru că, muzica pe care o promovezi tu în locantă nu pare a fi aleasă de cineva care chiar n-are habar. Și nici scrierile tale nu sunt chiar toate de lepădat. Ba, dacă iau de bun ce zici tu, există oameni cărora chiar le place cum și ce scrii. Cu gătitul n-am descoperit încă dacă ai rămas la faza în care știai să prepari ceai, dacă … nu scăpai ibricul din mână!
-Da, frumoasă încercare de a mă face să spun ceea ce nu știu. Ca să nu regreți că ai consumat atâtea vocale, din spirit de fair-play față de efortul tău, am să încerc un răspuns, pre limba mea. I-ai văzut pe copiii mici când sunt îmbrăcați frumos, cum se manifestă? I-ai văzut ce frumoși sunt și ce frumos se mișcă, sau se joacă, sau se strâmbă? De ce crezi că sunt așa? Îți imaginezi că ei știu din ce material sunt hăinuțele, cum au fost croite, cu ce au fost cusute și la ce firmă, sau ce scrie pe etichetele lor? Nici pe departe! Habar n-au. Dar ei SIMT. Sper să nu-mi cer să-ți explic eu cum simt ei!
Dar păsărelele alea frumos colorate, le-ai auzit cum cântă? Crezi că ele știu ce frumos sunt colorate și ce triluri frumoase scot? Habar n-au, dar, ca și copiii, ele SIMT frumusețea. Poate, dacă se va dovedi cândva că eu n-am căzut din stele ci nu sunt decât un fost și, eventual, viitor scatiu, cintezoi, sau sticlete, atunci voi reuși să-ți explic cum simt frumusețea, fără să o înțeleg.
Eu așa simt. Simt că dacă aș înțelege toate cele care îmi plac, aș rămâne mai sărac în mine, mai sărac de trăiri. Nu cred că trebuie să înțeleg tot ceea ce este în viață. Este important să înțelegi drumul pe care mergi, să înțelegi cum, pe unde și cum trebuie să calci, este important să înțelegi că îți trebuie și o pelerină de ploaie, dar dacă vei înțelege și vei ști când, cât și cum va bate soarele, nu te vei bucura de mângâierea lui neașteptată. Or, el, soarele, d-aia te mângâie, ca să te bucure. Cred că și el s-ar întrista dacă razele lui nu ți-ar mai produce nici-o bucurie, ci doar revelații științifice.
La fel stau lucrurile și cu muzica, și cu literatura, și cu pictura. Cu tot ceea ce este frumos. Nu știu dacă m-ar mai fi suit acolo, sus, Moartea Isoldei, dacă eu aș fi știut ce aud. Nu știu dacă ar mai fi dat cu mine de pămînt Radu Tudoran, dacă eu aș fi știut cum se numește ceea ce scrie el.
Ceea ce știi reprezintă hainele. Cee ce simți reprezintă mantia care te învăluie și te ajută să treci frumos prin viață.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s