Apariție editorială „fabuloasă”

Semnalez apariția la editura Favorit a cărții de versuri „Calea spre sapiență” a lui Eugen LAURIAN, cel asupra căruia am atras și eu atenția atunci când am scris „Bragadiru-noul pol al poeziei”. Când am etichetat această apariție editorială ca fiind „fabuloasă”, nu am făcut decât să apelez la o sintagmă folosită astăzi de cineva care intrase în posesia cărții, ca și mine, și care m-a oprit zicându-mi „Tu ai văzut ce scrie în cartea asta? Este de-a dreptul fabulos ce scrie băiatul ăsta!”. Nu știu dacă aș fi găsit singur o etichetă mai potrivită, așa că am luat-o pe asta, cu împrumut. Dacă am noroc, Eugen LAURIAN va mai scrie și voi putea să returnez această etichetă celui de la care am împrumutat-o. Căci, cu siguranță, tot fabulos va scrie. De unde știu? M-am uitat puțin la el și mi-am dat seama că … nu știe să scrie altfel! Sau, nu poate!
Iată două mostre extrase din acest volum. De data asta, selecția îmi aparține, orice calificativ le-ar acorda cititorii.
Din câte am înțeles, cartea s-ar găsi la librăria Eminescu. Continuă lectura

Națională!?!

Pe măsură ce mergem pe drumul … Nici nu știu pe ce drum mergem! Cred că mergem în toate direcțiile, în același timp, cam așa cum mergeam eu când am ajuns la spital și s-au mirat doctorii că mai simt viu, întrucât tensiunea mea era specifică unui mort. Iar eu le spuneam bancuri, întins pe pat și legat cu chestiile alea care-mi numărau bătăile inimii! Că, aia nu se lăsa, se bătea … singură. Continuă lectura

Hă, hă, hă!-6

Da, recunosc, hăhăitul meu nu este original, ci l-am preluat de la cel care l-a folosit ani la rândul, în spațiul public. Cred că și ăla hăhăia din același motiv ca și mine. Adică, și pe el îl încerca o satisfacție răutăcioasă când hăhăia, așa cum mă încearcă pe mine acuma. Că, eu de aia hăhăi. Continuă lectura

Demnitate țigănească

Am văzut în presa on-line de astăzi ce minunat s-a pronunțat președintele feisbucilor românești, la întâlnirea cu sultanul turc, cu privire la viitoarea moschee care se va construi la București. Iar când am citit, mi-am amintit ce bulbuci făceau și cum își dădeau ochii peste cap feisbucii care l-au pus președinte, acuzându-l pe Ponta pentru moschee. Da’ cum făceau, de credeai că mai au puțin și leșină! Întreaga istorie a României, de la daci până la feisbuci, se dărâma din cauza lui Ponta. Acuma, președintele feisbucilor se gudură pe lângă sultan și-i întărește afirmațiile cu privire la moschee, deși a fost nevoit să se ducă în vizită fără cadână. Continuă lectura

Traducând din limba română în … limba română

Pe mine nu mă surprinde faptul că trebuie să traduc în limba română ceea ce spun eu tot în limba română. Atunci când am spus că am nimerit din greșeală în această lume, unii au zâmbit, dar destui și-au dus un deget la tâmplă, l-au răsucit și au făcut cu ochiul, arătând spre mine. Târziu am aflat și eu că semnul acela are semnificația „Ăsta e dus cu pluta”, iar expresia asta nu are legătură cu plutele de pe Bistrița, și nu numai din cauză că nu mai sunt plute pe Bistrița! Continuă lectura