Hă, hă, hă!-6

Da, recunosc, hăhăitul meu nu este original, ci l-am preluat de la cel care l-a folosit ani la rândul, în spațiul public. Cred că și ăla hăhăia din același motiv ca și mine. Adică, și pe el îl încerca o satisfacție răutăcioasă când hăhăia, așa cum mă încearcă pe mine acuma. Că, eu de aia hăhăi.
Ce anume îmi provoacă această satisfacție răutăcioasă? Faptul că văd și la televizor, și prin spațiul virtual, și prin presă o mulțime de tovarăși foști, sau actuali, sau viitori foști lucrători în armată care se plâng că anumite documente care conțin prevederi ce le afectează lor existența sunt emanate chiar de la MapN, nu de alte instituții. „Bine, bine” ar fi cineva îndreptățit să mă întrebe, „și de ce îți provoacă ție o satisfacție răutăcioasă această chestiune?”. Mi-o provoacă pentru că se împlinesc exact 10 (zece) ani de când eu tot „latru la lună” spunând că juriștii și finanțiștii din MApN lucrează ÎMPOTRIVA MILITARILOR, ei având ca misiune să apere interesele altor instituții, nicidecum pe ale militarilor. Fie că au alți stăpâni care-i plătesc, fie că n-au coloană vertebrală, fie că se visează și ei politicieni și se gudură pe lângă cei actuali. Am spus asta, am scris asta, am semnalat-o mai multor miniștri ai apărării, am semnalat-o unor șefi ai Statului Major General, altor generali din MapN, am fost în instanță, acolo unde, prin poziția juriștilor și finanțiștilor din armată mi s-a confirmat că am dreptate, dar toată lumea se uita zâmbind îngăduitor la mine și discutau politică, sau istorie, ambele bazate, preponderent, pe lozinci goale. Ba, unii m-au și apostrofat!
Ei, poftim. Acuma se lamentează toți. Degeaba! Întotdeauna, răul trebuie oprit din fașă. Mai târziu, întotdeauna, este prea târziu. Aia cu „niciodată nu e prea târziu” este pentru adormit copii.
Atunci când grâul privește pasiv la neghină, va sfârși prin a fi cotropit și va muri. Așa se întâmplă ÎNTOTDEAUNA în natură, iar oamenii nu sunt extratereștri.
Dacă vrea cineva să verifice afirmația mea, o poate face lecturând tot pe acest blog „Terorism juridic împotriva militarilor români”. Și acolo am abordat un singur aspect, dar cu alte prilejuri am semnalat aceeași atitudine și în alte împrejurări.

N.B. Sper să nu-și imagineze cineva că i-am avut în vedere pe TOȚI juriștii și finațiștii din MApN, fie și măcar pentru banalul motiv că nu-i cunosc pe toți și nici nu lucrează toți acolo unde se acționează împotriva militarilor. Dar nu pot să-i iert pe cei care se fac cârpă de șters pe jos și debitează cretinisme evidente numai pentru a da satisfacție unor politicieni vremelnici, cretinisme care au consecințe nefaste asupra vieții militarilor, fie ei actuali sau foști militari.

Anunțuri

5 gânduri despre „Hă, hă, hă!-6

    • Nu este unita pentru ca motivele pentru care s-au dus oamenii in armata au fost foarte diferite si pentru ca preocuparile pe care le-au avut in armata au fost foarte diferite. Unii au avut ca preocupare aproape unica aceea de a veghea la reverele sefilor, sa nu aiba scame, iar la subordonati sa nu miste/respire si … cam atat. Altii au avut ca preocupare de baza strigatul de lozinci. Nici unii, nici altii nu s-au dezbarat nici dupa ce au iesit la pensie.

  1. Ca psiho-sociolog, înțeleg ce se întâmplă acum. Armata de azi a României nu este și Armata noastră. Trecerea brutală la „Armata profesionistă”, care trebuia să fie pregătită și instruită de oameni care să înțeleagă despre ce este vorba. Și rezultatul se vede clar. După aproape 20 de ani de schimbarea naturii Armatei române, pregătirea țării pentru o apărare credibilă, eficientă este departe de a fi ce trebuie. Apoi, orice armată, cât de „modernă” ar fi ea, are nevoie de o rezervă pregătită, aptă să completeze sistemul de apărare, în caz de pericol. Numai că mentalitatea actuală a celor care ar trebui să răspundă de apărare este că „suntem în NATO și o să ne apere NATO”. Numai că țările NATO nu-și vor trimite să apere România soldații care le sunt lor necesari! Și apoi, un militar nu va fi dispus niciodată să apere un teritoriu străin „cu prețul vieții” Cam atâta, deși ar mai fi multe de spus.

  2. chestia „cu prețul vieții” îmi aduce aminte de un fost „mare șef” (nu și al meu personal), care mă apostrofa că nu-l mai salut, deși eram amândoi civili, atât ca îmbrăcăminte, cât și ca… comportare. I-am adus aminte de jurământul militar, în care eram OBLIGAT să-mi stimez, respect și apăr șefii chiar cu prețul vieții… Apoi i-am spus că acum, în civilie, nici un regulament nu mă mai poate obliga să-l stimez și să-l respect, pentru simplul motiv că … nu-l merită.
    Armata de azi nu mai poate fi respectată și stimată doar pentru ce „a fost” Ar trebui să demonstreze și că ESTE ! Ceea ce e mai greu de demonstrat. Poate și noi avem o mare vină pentru că … am tăcut! TOȚI , sau majoritatea ! Că am „pus botul” la lozinca „ARMATA E CU NOI!”, asta însemnând, de fapt, o trădare a jurământului militar și, apoi, a ȚĂRII. Ce a urmat și ce o mai urma, vedem cu toții și, timid, abia acum încercăm să mai zicem câte ceva… zadarnic ! Vocile noastre sunt slăbite atât de bătrânețea fizică și psihică, cât și de faptul că în spatele nostru nu mai e o Românie puternică, o armată puternică… Știm numai ce e în fața noastră… adică un mare gol, un mare nimic… sau cum scrie la cartea cărților: „zădărnicie, totul e zădărnicie !”
    Zâmbiți ! Mâine poate fi… mai rău !

  3. Stimate domnule Panduru,
    În primul rând, nu a existat niciodată formula „jur să-mi stimez și să-mi apăr șefii chiar cu prețul vieții”. Jurământul era și este numai față de patrie! Realitatea este că, în noile condiții, Armata devine tot mai evedint, o structură confuză, care nu mai știe în serviciul cui este: exclusiv al poporului, cum spune Constituția, președintelui sau politicienilor. Noi, cei care am trăit în vechea Armată, care au contribuit esențial la educarea patriotică a tinerilor, am muncit pentru „economia națională” și am ieșit apoi la pensie, fără a întreba ”de ce pensia mea este atât de mică?”, suntem gata, în ciuda vârstei, să contribuim la apărarea țării, în sectoare în care permit posibilitățile și puterile noastre. Dă doamne să nu fie cazul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s