The winner takes it all

Fac și eu cum fac toți șmecherii zilelor noastre care, despre orice ar fi vorba, își încep expozeul cu “Eu am mai spus că …”, sau “Păi, nu v-am zis eu!?”.
După cum bine tot spun eu de vreo 12 ani, iar „pretinii” și cunoscuții mă gratulează cu „Du-te bă d-aicea cu prostiile tale!”, în România de după ’89, are loc o luptă pentru ciolan între diversele grupări desprinse din fosta securitate. Unii au avut acces la finanțe, alții la comerț, alții la diplomație, etc. și fiecare folosește „armamentul din dotare”. N-am urmărit evoluția chiar din prima zi, dar în urmă cu vreo 12 ani mi-a fost foarte clar că bătălia fusese câștigată de gruparea din care făcea parte și cel ce a fost ajutat să ajungă președinte de foarte mulți „luptători”, inclusiv de tuciuriul ăla care s-a spovedit că era colonel sub acoperire, care a fost foarte aspru cu contracandidatul șefului lui, dar foarte îngăduitor cu șeful lui, la dezbaterea finală. Colonel din ce armă!? Că asta a uitat să ne spună. Colonel din „arma cu ochi albaștri”, ce dracu! Că tot misiune a fost și mărturisirea lui.
Odată câștigată partida, au fost implementați luptători loiali în toate punctele cheie. Și astfel, vreme de zece ani, tabăra câștigătoare și-a făcut mendrele.
Se pare că s-a schimbat ceva. Tot așa cum și înainte de ’90 unii vindeau spre Vest, alții vindeau spre Est, foarte mulți își vedeau de propriile afaceri, mai toți aveau bătături la palme de atâta aplaudat și foarte puțini își mai vedeau de treabă, iar securitatea națională ajunsese la nivelul care s-a văzut în ’89, și acuma lucrurile se petrec la fel, astfel că, se pare că noua câștigătoare este tabăra cu vânzare dincolo de ocean. Așa se face că nimeni nu poate decide nimic dacă nu trece pe la ambasada care comandă aici, și nimeni nu rămâne fără cătușe dacă nu s-a înclinat la noua poartă. Acolo se decide inclusiv cine trebuie să iasă președinte, indiferent de rezultatul votului. Acolo se decide cine pune cătușe, acolo se decide când trebuie să fie justiția independentă și când trebuie să-și pună poalele în cap. A mârâit careva, sau nu face sluji la noua poartă?! Cătușele încep să vibreze de plăcere și o iau la fugă spre ăla, în pasul voinicului, indiferent dacă ăla a făcut și alte nefăcute, d-astea lumești, sau nu. În schimb, dacă se prezintă și face sluji unde trebuie, nu i se mai văd nefăcutele! Dintr-o dată devine curat ca lacrima. Mă rog, el este curat ca lacrima crocodilului, da’ pe cine interesează!?!

Că asta se întâmplă în România de după ’90, a recunoscut și un fost ofițer de securitate care, într-una din cărțile lui relata cum, în decembrie ’89, un mare șef de la Securitate, căruia îi zicea Bătrânul, i-a chemat și le-a spus: “Trecem în apărare, ca să atacăm”. Toată polologhia mea nu spune cât a spus acel om în aste câteva cuvinte.

Atunci când îmi prezentam această teorie, cei mai înverșunați contestatari erau dintre băsiști. Ăsta este și motivul pentru care o reiau acuma. Pentru că mă încearcă o satisfacție diabolică atunci când le voi da în cap chiar cu afirmațiile idolului lor. Iată-le, așa cum le-am găsit în presa on-line: “Fostul preşedinte a apreciat că acest fapt este un rezultat al politicii „zdrăngănitului de cătuşe”, impusă de DNA şi pusă la cale, spune Băsescu, în birourile SRI. “Există nişte creiere care ordonă şi nişte instituţii care execută această luptă anticorupţie cu discreditarea clasei politice. SRI este implicat, categoric creierele sunt de la SRI. Este o sectă a securităţii naţionale, răspândită în toate instituţiile statului, care are un lider nevăzut în SRI, un executant care e DNA şi care are ca obiectiv discreditarea instituţiilor politice. Creierele sunt din România şi sunt oameni care deţin informaţia şi oameni care deţin cătuşele„, a declarat Traian Băsescu.”
Ei?!? O fi apărut ieri noapte „secta securității naționale”?!? Că naționalismul românesc a fost țintă a mai marilor și mai tarilor lumii și înainte de 89 și va fi mereu, atâta timp cât ei au nevoie să facă aici „ce vrea mușchii lor”, nicidecum ce ar dori românii.
Schimbarea stăpânilor-bucuria nebunilor, care își pun poalele în cap ca să fie remarcați și avansați, sau reconfirmați în funcții, de noii stăpâni.

P.S. Nu, nu mi-e teamă că-mi pierd prietenii. Am avut întotdeauna puțini prieteni. Cei care trebuia să se dezică de mine s-au dezis între timp. Au rămas atât de puțini, încât, practic, nu au cum să devină și mai puțini! Altminteri, de cine, sau de ce, să-mi fie teamă acuma? Dacă nu mi-a fost teamă să spun ceea ce cred eu, nu ce mi se dictează, în vremea “cruntei și odioasei dictaturi” … Ăștia de azi încă n-au inventat cătușele pentru gânduri. De alelalte nu mă tem. Doar, pentru români sunt, nu?! Iar eu român sunt, chiar dacă, uneori, îmi vine să-mi iau câmpii.

Anunțuri

12 gânduri despre „The winner takes it all

  1. Dacă infractorii nu au înțeles că Dumnezeu Ne Aude tot timpul, nu pot decât să salut înființarea DNA si a instituțiilor care o susțin. Iar hoți si infractori au existat tot timpul. Păcat că nu a avut și Decebal asemenea posibilități. Nu sunt totusi de acord cu așa zisele ”denunțuri” dacă nu sunt susținute si de alte probe. De la uz până la abuz nu este decât un pas.

    • Nenorocirea este ca nu ii „salta” dupa faptele REALE comise, ci in functie de dispozitiile unei ambasade, astfel ca, unii vinovati o duc bine merci si de platit platesc numai cei care nu „pupa poala popii”. Ca sa nu mai spun ca unora care „nu pupa poala popii” li se inventeaza fapte pentru care trebuie incatusati. La fel ca pe vremea lui Stalin!

  2. Dacă acum declară că e o „sectă a securităţii naţionale, răspândită în toate instituţiile statului…. şi care are ca obiectiv discreditarea instituţiilor politice”, să nu pretindă cumva că n-a știut asta și când era în funcție! Așa că, n-am de lucru și-l întreb ce a făcut concret ca să mai dreagă busuiocul, măcar pe ici-colo?… Oricum nu reușea mare lucru, dar avea și el o bilă albă fiindcă a încercat, nu a stat doar cu sticla în față și să mediteze la asemenea probleme… Și pentru ce doar „instituțiile statului”, de restul de care are nevoie, de exemplu presa, de ce uită???

  3. Partea tristă este că cei care dispun de analiști „ca lumea”, precum și „isprăvile” românilor știu că o Românie putrenică poate deveni un pericol major în multe domenii. Inclusiv militar, dar nu numai. Ei știu bine că provenim dintr-o rasă de oameni cu posibilități și capacități superioare, care pot schimba mersul lucrurilor nu numai în propria țară. Vezi episodul Cehoslovacia 1968! Dar și capacitatea economică și tehnică ce a uimit pe mulți „mahări”, inclusiv pe cei din gașca Bildenberg! Ar mai fi multe de sus, dar mă opăresc aici!

  4. Salut nenea Singuru`!
    Așa este, și drept grăiești, dar de ce o trebui să perpetuăm asta la nesfârșit? Nu cumva chiar noi purtăm vina, nu cumva chiar noi suntem cei care promovăm aceste lepre în scaunele de comandă? Și…în loc să-ți iei câmpii pentru că ești român, vezi sfârșitul PS-ului, mai bine ne-am lua înapoi „câmpiile”, ale furate de nu mai avem nici unde să ne semănăm grâul pentru amărâta aia de pâine pentru ziua de mâine!
    telegrama

    • Asa ar trebui sa fie, sa depinda de noi. Si chiar asa a fost o vreme. Numai ca, ne-am cam lasat pacaliti, i-am tot ales pe d-aia care s-au dat cu mai tarii lumii, doar ca sa le fie lor bine, nu si noua, iar acuma nu prea mai vad scaparea. Ca, am ramas cam putini aia care nu au degetele prinse cu ceva, pe undeva, si suntem si slabi. Ca, pe naivi nu-i pun la socoteala. Astia, oricum, o iau incotro bate vantul. Tare mi-e teama ca se va intoarce haiducia.Desi, nu prea mai vad … haiduci! Ca, interlopii nu sunt haiduci.

  5. Învingătorul ia potul (sau totul)… așa ziceau și strămoșii (sau urmașii) noștri latini: VAE VICTIS! Iar noi stăm deoparte și observăm, observăm, observăm… dar așa, neobservați, ca nu cumva să ne bage alții în seamă…

    • Nasulia este ca astia care stam si observam, si observam si … nu facem nimic, suntem putini. Foarte multi s-au pus in slujba alora de iau potul si noua ne lasa cotul. S-au pus in slujba lor contra-cost sau contra-naivitate.

      • Bre Don pedro, te pricepi la vorbe, de minune – si, iata, nu esti singur chiar daca asa te-ai botezat. da la fapte n-ai curaj sa te indemni si sa-i indemni pe altii. Ce mai candidat pentru Senat as scooate eu din dumneata…

      • Fugi d-acilea! Or s-ar goli Senatul, or m-ar lega pe mine, or … ar suna ceasul si te-ai trezi.Stii care fapte conteaza? Alea pe care le faci, acolo unde esti, indiferent unde esti si indiferent cine esti, inclusiv atunci cand pui un bilet in urna. NUMAI ALEA. In rest … gargara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s