De ce nu au băieții emoții

Mi-am făcut analizele, după ce am depășit faza în care crezusem că nu mai apuc anul ăsta. De fapt, de aia am și scos anul trecut „Sfârșitul unui roman ratat”, fiind aproape sigur că nu mai apuc anul ăsta, când aveam de gând să o scot. Ca de obicei atunci când crede toată lumea că voi muri, când m-am dus să iau rezultatele cei de acolo se mirau și se întrebau de ce mi le-oi mai fi făcut, că ei știau care-s limitele normale, nu era nevoie să le mai arăt și eu. Aproape că m-au dezarmat, așa că n-am mai putut apela la formula mea tradițională, aia cu „Când voi muri să-mi faceți anlizele, căci alea sunt valorile de referință pe plan mondial”. Așa că, am inventat altă formulă. Le-am spus că le-am făcut doar ca să fie ei siguri că pot pune un anunț la intrare „Pacient numai bun de însurat, tânăr, viguros, înalt, frumos, deștept, puternic, analize perfecte. Are un singur defect-este cam modest”. Pe fondul râsului general iscat, cineva m-a corectat zicându-mi că n-ar fi vorba de vreun defect, ci doar de un mic impediment. Avea dreptate, am corectat afișul!
A doua zi am trecut iar pe acolo. Când m-au întrebat ce mai caut, le-am zis că am venit să văd dacă au pus anunțul. Iar au dat-o-n râs! Din cauza râsului n-am observat că mai apăruse cineva care, ca și când eu nici n-aș fi fost acolo, s-a adresat unei fete frumoase (am uitat să spun de la bun început că, eu, de fapt, mă dusesem acolo unde erau niște fete frumoase, chestia cu analizele fiind doar un pretext) și a felicitat-o de ziua ei întrebând-o dacă are emoții. Iar din partea cealaltă a venit răspunsul prompt: “Nu e ziua mea dragă, este ziua soțului meu. Așa că, n-am emoții, am emoțuri”.
Emoțuri!?! Era pentru prima dată când auzeam această noțiune de-a dreptul academică, după cum sună. Și doar ce am auzit-o, că am și început să elaborez teoria care mi-a dat titlul acestor rânduri.
Car’va’zică, o emoție-două emoții, genul feminin, deci fetele au emoții. Dar emoțuri, cum ar fi la singular? Nu poate fi decât emoț. Asta înseamnă că, un emoț, două emoțuri, genul neutru, nicidecum masculin. Io-te, d-aia n-au băieții emoții! Nici n-ar avea cum, că nu există emoții masculine, ci numai feminine și neutre. Deci, fetele au emoții, iar emoțuri au … Ia să vedem … Tablourile, avioanele, scaunele, târnăcoapele, … Mă opresc că mă apucă emoțiile pe mine și cine știe ce mai vor de la mine. Mai ales după ce au aflat că am analizele perfecte!

Anunțuri

2 gânduri despre „De ce nu au băieții emoții

  1. Atunci puteți să vă apucați foarte serios/neserios de o nouă carte. Anunțul de la intrare e perfect pentru laitmotivul cărții. Dacă nu eram in pat, cădeam pe jos de râs. Așa ceva nu trebuie să se piardă.

    • Vedeti, daca v-ati culcat in pat? Daca v-ati fi culcat pe jos, ati fi putut sa va tavaliti pe jos de ras, fara sa cadeti din pat. Tineti minte!
      Slabe sperante. M-au lasat de izbeliste toate tehnoredactoarele, si primele, si ultima. Din pacate, nu m-au lasat fiindca nu le-a mai placut ce scriu, sau pentru ca au fost nemultumite ca muncesc degeaba, ci pentru ca viata si-a amintit ca nu ii platisera ele comision pentru ca le-a lasat sa ma faca pe mine scriitor, si le-a dat peste degete. Redevenind serios, ceea ce ma consuma infiorator, cred ca Dumnezeu stia ca va face si ce le va harazi lor soarta. De aia m-a facut pe mine sa cred ca mor, ca sa ma grabesc cu cartea aia. Acuma, ca zisei, ma intreb: Oare, daca amanam eu cartea pentru anul asta, le ierta Dumnezeu pe ele de cele ce le-a dat, ca sa o poata face?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s