Evoluția pantalonilor

Numai de modă nu-mi imaginasem că mă voi ocupa, dar, vorba aia, nu e omul peste vremuri, ci vremurile peste om, așa că mă adaptez și eu la mersul societății omenești de aici, de pe Pământ. Dacă m-a pus dracu să aterizez taman aici!
Sincer să fiu, nu mai țin minte cum a trecut Adam de la slipul din frunză la nădragii din stuf, deși am trăit ceva ani prin stuful din Delta Dunării dar nu aveam asemenea preocupări atunci și nu mi-a trecut prin cap să fi întrebat stuful. Cred că, la un moment dat, stuful ăla a început să-i gâdile pe bărbați în zone nepotrivite și l-au aruncat cât colo, făcându-și pantaloni din cârpă. Când îmi aduc eu aminte cum era, pantalonii se făceau din stofă, iar la țară se făceau și ițari din dimie. Eu tânjesc după ăștia și acuma, iarna, dar nu albi, așa cum erau atunci. I-aș vrea să aibă o culoare de care sunt sigur că fetele de azi, care se laudă că se pricep la culori, nu au auzit. Se numea “antijeg” și era culoarea unui material din care se făceau cămăși, pe când eram eu cu mult mai tânăr decât sunt acuma. Mi-i și rușine să spun cu cât eram mai tânăr!
Odată cu trecerea anilor, au apărut tot felul de modele de pantaloni. Au fost pantalonii bufanți, pantalonii golf, pantalonii evazați. În ultimii ani au apărut, sau au reapărut, nădragii ăia strânși pe gambă, largi sus, cu turul cam în dreptul genunchilor. Eu bănuiesc că ăștia sunt un fel de nădragi cu wc-ul la purtător, că, altminteri, nu descopăr rațiunea acelui tur atât de jos, încât riști să te împiedici când te grăbești.
Desigur, au apărut și pantalonii scurți, aceștia având și ei o evoluție interesantă. La început, pantalonii scurți erau mai lungi, apoi au devenit tot mai scurți, cam până la nivelul părții celei mai de jos a părții de sus a corpului, lungimea lor variind în funcție de cât de jos le ajungea oamenilor partea cea mai de jos a părții de sus. În ultimii ani am observat că pantalonii scurți au început iarăși să se lungească, astfel că anumite modele de pantaloni scurți sunt, acuma, mai lungi decât erau, într-o perioadă, unele modele de pantaloni lungi.
O specie aparte de pantaloni sunt cei cărora li se zice blugi. Și ăștia au evoluat. După ce aveau ca trăsătură definitorie faptul că sunt rezistenți la uzură, au apărut blugii roși pe la genunchi și în fund, ca și când ar fi fost uzați. Zic „ca și când ar fi fost uzați”, pentru că ei erau așa, roși, încă de la început. Așa erau fabricați. Apoi au apărut blugii direct rupți pe la genunchi și în fund. Iar cei mai la modă acuma sunt blugii franjuri. Sunt niște pantaloni la care materialul din care sunt confecționați reprezintă cam 30% din suprafața teoretică pe care ar trebui să o acopere. Practic, sunt doar niște franjuri atîrnând, prin care îți ies afară și genunchii, și gambele și ți se văd și fesele.
Apăi, dacă lucrurile vor evolua tot așa, mă aștept să ne întorcem la niște pantaloni de mărimea și forma frunzei lui Adam, dar cu etichetă de firmă. Iar în ultima fază, cred că oamenii vor umbla în fundul gol, având, însă, o ștampilă aplicată pe fese, pe care va scrie „PANTALONI”.

Anunțuri

2 gânduri despre „Evoluția pantalonilor

    • Asta confirma trendul sesizat de mine. Ce atata tus/vopsea! O simpla stampila rezolva totul.Economie de textile, de vopsele, deci mai putina poluare. Cred ca si ecologistii vor sustine varianta asta! Ma gandesc sa propun candidatilor la primaria capitalei sa promoveze aceasta idee. Sa aducem viitorul langa noi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s