Barba

Da, am barbă. Nu barba aia pe care o are tot omul, ci barbă d-aia care crește pe barbă. Multă lume îmi știe barba, dar nu știu câți știu povestea bărbii mele. Desigur, dacă nu cumva am mai spus-o, ceea ce nu m-ar mira. Oricum, dacă cineva a mai citit povestea asta să nu-și imagineze că aș avea două bărbi, ci că am doar jumătate de memorie. Sau un sfert!? Nu mai țin minte, că mi s-a defectat cardul de memorie.
Deci, în urmă cu foarte mulți ani, pe când munceam instituționalizat, am avut și eu vreo două săptămâni de concediu. Era vară, așa că m-am apucat de zugrăvit prin casă. Nu mai povestesc cum era, că toată lumea a zugrăvit. Eu dormeam sub un birou. În condițiile alea, nici nu mai știam unde sunt ustensilele de bărbierit, dar nici nu mă interesa. N-aveam niciun motiv … oficial să mă bărbieresc. Numai că, după câteva zile, când pe barba mea a devenit vizibilă … barba, a început recitalul soției. „Dă-ți mizeria aia de pe față!”, „Dă-ți gunoiul ăla de la gură!” sunt doar două din replicile pe care le auzeam toată ziua.
Azi așa, mâine tot așa, până a sosit ziua în care trebuia să mă duc la serviciu. Normal, m-am bărbierit. Și ce mi-a fost dat să-mi aud urechilor când am ieșit din baie, bărbierit? „Da știi că nu-ți stătea rău cu barbă?!?”
Ei, poftim! Tipic … de damă! Așa că, la următoarea ocazie care mi s-a ivit, de data asta fiind internat vreo două săptămâni, am lăsat iar barba să-și facă de cap. Așa m-am dus și la serviciu, cu barbă. Iar acolo, prima ființă care mi-a ieșit în cale mi-a zis: „Aoleu, da’ nasol îți stă cu barbă!”.
Și de atunci eu am barbă. Norocul meu a fost că lenea este mai puternică decât orice altă motivație de natură estetică. Dacă nu mi-ar fi fost lene, aș fi fost nevoit toată ziua bună ziua ba să-mi las barbă, că nu-mi stă rău cu ea, ba să mi-o rad, că-mi stă nasol. Iar lenea mi-a fost dată de Dumnezeu, așa că trebuie să o respect. Spre bucuria … bărbii de pe barba mea.

Anunțuri

5 gânduri despre „Barba

  1. Sunt absolut convins că doamna nu vă spunea numai cele două replici referitoare la barbă. Cred că primeaţi şi laude pentru că zugrăvitul mergea ca uns!
    Despre barbă… este şic, vă stă bine şi la urma urmei unde aţi mai văzut marinar serios fără barbă!?

    • Domnule doctor,
      Nu-i frumos sa suspectati un om nevinovat! Pai, chiar va imaginati ca as fi in stare sa zugravesc eu?!? Fuge si bidineaua daca as incerca asa ceva.Eu eram pe post de sifonier, ma mutam dintr-un loc in altul, sa se poata misca zugravii.

      • Nici nu am spus că zugrăveaţi dvs., ci doar că zugrăvitul mergea ca uns. Din experienţa personală ştiu cum se bucură o doamnă când se schimbă decorul…

      • Pacat! Ma bucurasem si eu la gandul ca, iata, cineva ma suspecteaza ca as fi gospodar. Bag seama ca nimeni nu ma suspecteaza de asemenea „apucaturi”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s