Bãtãuşul reloaded

Cineva, nu spui cine, persoană importantă, mi s-a lăudat că dă, sau dădea cu pumnu. Acu, fie vorba între noi, judecând eu după urmele virtuale ale acelei persoane, necunoscând altceva, îmi imaginez că dă, sau dădea cu pumnul cam cum dădeam noi cu pumnii în aer, pe ringul de dans, când eram foarte tineri și dansam … Mă rog, cred că nici dracu n-ar fi știut să definească ce făceam noi acolo, de ziceam că dansăm. Da’ căram la pumni … în aer ….
Laudele … pumniforme?! pumnicole?!? pumnigrafe?! pumnigene?!? … ale virtualei persoane mi-au adus aminte de „Bătăușul” meu. L-am căutat peste tot pe blog. Nu mai este, a fugit. S-a ascuns între coperțile cu corabie, pe care scrie „ALTFEL trecând prin viață”. Acolo nu-l mai deranjează nimeni. L-am scos și l-am adus. Să vadă și persoana ce înseamnă, cu adevărat, să dai cu pumnu, nu …

*****
Bătăușul

Din motive care-mi scapã, destul de multã lume mã caracterizeazã ca fiind cam “bãtãuş”. Expresii precum: “Nu te duce acolo, cã tu sari la bãtaie!”, adresate mie, sunt auzite frecvent în casa mea. Mai ales în perioada asta de înãlţãtoare manifestaţii de simpatie la adresa guvernanţilor. Cã “acolo” unde mi se recomandã sã nu mã duc, este chiar locul de manifestare a acelor simpatii.
Mai sunt acuzat şi cã aş avea “palma grea” ajungându-mi la urechi chiar şi formula “ãsta când dã, dã!”.
Ca sã fiu sincer, eu nu ştiu de la ce mi se trage, dar chestia asta m-a ajutat sã-mi amintesc cele 2 (douã) împrejurãri unice din întreaga mea viaţã, în care eu am fost “parte activã” într-o bãtaie. Nu m-aş mira ca nici acuma sã nu mã creadã prea mulţi. “Cum adicã, bã, numai de douã ori? Pãi tu nu te bãteai nici mãcar când erai mic copil?”. Uite cã nu mã bãteam nici mãcar când eram mic copil!
Prima, a fost când eram prin clasa a şasea, sau şaptea. Eram în clasã, înainte de începerea orelor. Nu mai ştiu ce ne povesteam, dar cert este cã ceva din ce am zis eu l-a scos din ţâţâni pe Nicu Mircea, venit în Podari tocmai din Braşov, care a sãrit la bãtaie la mine. N-am fãcut decât sã întind mâna dreaptã în faţã, cu pumnul strâns, de fricã, el fiind un tip mai sportiv decât mine. Iar Nicu Mircea n-a gãsit altceva mai înãlţãtor de fãcut decât sã se înfigã cu arcada unui ochi în acea manifestare a fricii, care era pumnul meu. În secunda urmãtoare toatã clasa era pe noi, ne-a despãrţit, a început ora şi totul s-a terminat.
Consecinţa a fost cã, a doua zi, el avea ochiul umflat, dar vedea cu celãlalt. Eu, în schimb, aveam mâna umflatã şi, din cauza asta, n-am putut sã dau teza, pentru cã nu puteam sã ţin stiloul în mânã!
Bãtãuş, nu?!?
A doua s-a-ntâmplat pe când eram în Tulcea. Tânãr, necãsãtorit, în oraşul în care fiecare a treia uşã care dãdea la stradã era uşa unei cârciumi. Eram într-o searã la o cârciumã, mai mulţi tineri şi tinere. Printre ei şi Valentin T., avocat din câte mi-amintesc, despre care am aflat dupã vreo 40 de ani, de la nea Ionel, cã trãieşte în Suedia. Nu mai ţin minte de la ce s-a iscat, dar sunt aproape convins cã ne-am înţepat reciproc din motive de fete. La un moment dat, m-am dus la WC. Nici n-am observat cã în spatele meu a apãrut Valentin T. care mi-a dat un brânci de m-a aruncat în pişoar. El, de fapt, vrusese sã mã aşeze în poziţia potrivitã pentru a mã pocni. Imediat m-am dat jos din pişoar şi i-am dat şi eu un brânci de a aterizat într-un scaun de WC. În secunda urmãtoare a şi apãrut cineva, nu mai ţin minte exact cine, poate Puiu, poate Titi, poate Georgicã şi ne-a despãrţit. La atât s-a rezumat “marea bãtaie”. Nici mãcar vreo zgârieturã n-aveam niciunu! Practic, n-am apucat sã ne pocnim! Continuarea simpaticã a apãrut a doua zi, atunci când am aflat şi eu cã Valentin T. era considerat unul dintre cei mai tari bãtãuşi din Tulcea iar eu devenisem deja un mic erou pentru faptul cã am am avut curajul sã mã bat cu el.
Bãtãuş, ai?!?
Da’ şi de mi-ar ieşi cine ştiu eu în calea pumnului …

Anunțuri

4 gânduri despre „Bãtãuşul reloaded

      • As vrea sa gasesc si eu pe cineva acum sa-mi inchida gura… Nu e bine sa razi atat pe canicula… Mi se descarca de tot bateriile. 😀

      • Nu raspund la provocari de acest gen!
        In ceea ce priveste bateriile, din cauza caniculei la mine s-a oprit curentul si, pana m-am prins eu sa opresc calculatorul, era cat p-aci sa raman fara baterie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s