De mult …

De mult n-am mai râs așa! Căutam printr-o carte chestia aia cu bătăușul, când mi-au căzut ochii pe titlul „Orfan de viață”. Deși sunt nevoit să recunosc că eu sunt autorul, mărturisesc și faptul că nu reușeam să-mi amintesc ce am scris cu acel titlu. Așa că, m-am apucat să citesc. Surpriza a fost la final. Căci, după ce, pe parcurs, mi s-au umezit ochii, la final … De mult n-am mai râs așa! Chiar dacă …

*****
Orfan de viaţã

-Mi-e frig!
-Ti-e frig!?!
-Da, mi-e frig. Nu e normal?
-Cum sã fie normal!? Afarã sunt 28 de grade.
-28 de grade afarã?! Cum naiba?! De când sunt 28 de grade?
-Pãi e încã varã.
-E varã?! A venit vara?
-A venit vara!?! Tu pe ce lume trãieşti? Vara, ca anotimp, a trecut dar se mai menţine ca temperaturi.
-A trecut vara? Eu nici nu ştiam cã a venit.
-Hai, nu mai exagera! Pãi nu ştii cã am fost la Braşov în vara asta? Nu am fost şi la Constanţa? N-ai umblat în pantaloni scurţi şi sandale? N-ai fãcut plajã?!
-Ba da, dar asta s-a-ntâmplat anul ãsta?
-Auzi, tu când ai ieşit din casã ultima datã?
-Pãi, pe mine mã-ntrebi? Te întreb eu pe tine. Ce zi e azi?
-E joi.
-Joi? Pãi nu trebuia sã mã duc duminicã la filatelie?!
-Cred cã ai fost duminicã. Da, ai fost duminicã. Şi cum, tu nu ai mai ieşit din casã de atunci?
-Nu ştiu, dar cred cã nu. Nu pot sã ies. Mi-e frig.
-Mã-nebuneşti cu frigu ãsta! Cum naiba ţi-e frig!?!
-Nu ştiu. E, aşa, ceva ca o teamã. Parcã nu mai am curaj. Nu ştiu de ce.
-Vrei sã zici cã ţi-e fricã, nu frig?
-Nu ştiu. Cred cã nu mai ştiu sã trãiesc, de parcã mi-ar fi teamã de viaţã.
-Cum, dupã atâţia ani în care te-ai luptat cu ea din zori şi pânã-n noapte, fãrã teamã de nimeni şi nimic, ţie ţi-e fricã acuma, când nimeni şi nimic nu-ţi mai poate face nimic, când nu ţi se mai poate întâmpla nimic!?! Acuma, când eşti liber ca pasãrea cerului!?! Acuma, când nu mai trebuie sã te gândeşti şi noaptea la serviciu, la ce or face bãieţii, la ce s-o mai întâmpla?!? Acuma când nu mai trebuie sã dormi cu telefonul mobil deschis, ţinut pe piept ca sã-l auzi? Acuma, când poţi sã faci ce vrei fãrã sã dai socotealã nimãnui, acuma tu nu mai ştii sã trãieşti şi ți-e teamã!?!
-Da. Cred cã da. Pentru cã mie nu mi s-a mai întâmplat niciodatã aşa ceva. Eu n-am ştiut niciodatã cum este sã nu te gândeşti la nimic. N-am ştiut cum este sã dormi noaptea fãrã sã te gândeşti ce or face bãieţii. N-am ştiut cum este sã dormi noaptea fãrã sã te gândeşti ce s-o întâmpla mâine, poimâine, sãptãmâna viitoare, la anu’, peste 10 ani. Eu n-am ştiut cum este sã trãieşti fãrã sã dai socotealã vieţii. M-am trezit, dintr-o datã, orfan de viaţã şi nu ştiu sã trãiesc singur. Eu nu ştiu sã trãiesc pentru mine.
-Auzi, ia sã faci tu bine şi sã te duci mâine sã cumperi castraveţi pentru murat, cã acum dã iarna peste noi şi n-am apucat sã pun! Sã vezi cum nu-ţi va mai fi teamã!
Castraveţi? Au ieşit castraveţii?!?

Din volumul “ALTFEL trecând prin viață
P.S. azi 24.06.2016: Acu, fie vorba între noi, era normal să-mi fie frig la 28 de grade, având în vedere că acuma sunt 40. Nu?!

Anunțuri

2 gânduri despre „De mult …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s