Țara lu’ Brambură Vodă

În țara asta, se pare că regimurile se schimbă în ritmul în care își schimbă politicienii nevestele/amantele/mașinile. Nici nu scăparăm bine de regimul lui Nimeni Împărat că intrarăm în regimul lui Brambură Vodă. Este un regim în care nu mai înțelege nimeni nimic, Brambură Vodă însuși fiind cel dintâi neînțelegătoriu al țarei și izvor de neînțelegeri, la rându-i.
Mă rog, să nu-i atribuim merite mai multe și mai mari decât le are. Brambureala generalizată nu i se datorează exclusiv și nici nu a inițiat-o el. El, săracul, doar se străduiește să o mențină și chiar să o bramburească și mai mult. Că, nu se cade să nu lase ceva în urma lui, nu!?
De ce zic că e brambureală? Păi, cum se numește acolo unde nu există repere? Că, despre asta e vorba în țara lu’ Brambură Vodă. Nu există repere.
Constituția ar fi trebuit să fie un reper important dar … Conform Constituției, o lege organică nu poate fi modificată printr-o altă lege. Dacă legiuitorul ajunge la concluzia că ar trebui modificată, atunci o modifică el, direct. Altminteri, legea organică este inatacabilă. Așa zice Constituția. Și? Pe cine interesează așa ceva în țara asta? Ani în șir, guvernul, diverși miniștri, cu sprijinul tacit al unor generali, au încălcat o lege organică specifică MApN, anume legea privind statutul cadrelor militare. Culmea este că însăși justiția a constatat că încălcarea acelei legi organice prin interpretare pe baza altei legi … este legală. Curat constituțional, nu?! Acuma, după ani de zile de brambureală, s-a trezit și MapN-ul, cel care a favorizat încălcarea unei legi inițiate chiar în fieful propriu, să modifice acea lege. Ce credibilitate mai au? Nu știu cum văd alții, dar în ochii mei ăștia nu fac nici doi bani. Și când te gândești că ăștia ar trebui să fie oamenii în care populația ar trebui să aibă încredere la greu!
Există în țara asta legi, dar există și regulamente specifice diverselor domenii de activitate. Până și cintezoii știu că un regulament nu poate crea premize pentru încălcarea legilor, iar acolo unde se întâmplă așa ceva, legea are prioritate, nicidecum invers. Numai că, în țara lui Brambură Vodă, chestiile astea nu au nici-o relevanță, nimeni nedând doi bani pe asemenea principii. Exemple?
Legislația muncii prevede niște condiții în care i se poate interzice dreptul la muncă unui angajat. Federația de Fotbal nu emite legi, ci regulamente. În baza unui asemenea regulament, unui antrenor i s-a interzis dreptul la muncă pe o anumită perioadă de timp. Și? S-au sesizat „organili statului de drept”?! Păi de ce s-ar fi sesizat, că ele se „autosesizează” numai când le ordonă Brambură Vodă! Culmea este că, tot în domeniul fotbalistic, o echipă a fost desființată în baza legislației financiare, deși, conform regulilor stabilite de aceeași federație, din punct de vedere strict sportiv era îndreptățită să concureze cu celelalte echipe din primul eșalon. Cum se numește asta, nu se numește „Pentru unii mumă și pentru alții ciumă”? A înțeles cineva dacă în țara asta sunt mai presus legile, sau sunt mai presus regulamentele? Că, eu n-am înțeles.
Până și modul în care se aplică aceleași legi diferă de la client la client. Am întrebat dacă vitejii vânători de doctorate i-au anulat titlul de doctor în științe constituționale doctorului în potlogării Boc Emil, cel care, singur, de bună voie și nesilit de nimeni, și-a denunțat PUBLIC teza de doctorat ca fiind falsă. În condițiile în care un ministru a fost numit cu o unică atribuțiune, aceea de a anula niște titluri de doctor, n-ar fi fost firesc să-l anuleze și pe al lui Boc Emil? Eu am întrebat, eu am auzit. Ba, m-am trezit și cu niște urături de genul „Da’ tu n-ai văzut, bă, că Ponta a plagiat”? Urătură care m-a ajutat pe mine să înțeleg că, aici, în țara lu’ Brambură Vodă, noi ne aflăm în etapa vrăjelilor politice. Căci, numai cu așa ceva suntem bombardați. Se pare, însă, că asta este etapa care are mare priză la public. Cum altfel decât vrăjeală politică aș putea categorisi și urătura pe care am primit-o? Pentru că, nici eu, dar nici urătorul, nu citisem lucrarea lui Ponta. În plus, urătorului nu i s-a părut nefiresc ca un ministru să anunțe că-și dă demisia dacă nu reușește să-i anuleze titlul lui Ponta. Nu de alta, dar în naivitatea mea, eu nu-mi imaginasem că un ministru poate fi numit cu o UNICĂ misiune. Nici nu i s-a părut firesc să-i anuleze titlul și lui Boc Emil. Și nu i s-a părut de bun simț nici observația mea că nu-i ia nimeni la întrebări pe cei care scot la concurs tezele de doctorat și care acordă titlurile. Nimeni nu-i întreabă la ce le trebuie acele teze și ce au făcut cu ele. Nimeni! De parcă doctorii ăia își stabilesc singuri subiectele și-și acordă singuri titlul.
Numai că, după cum ziceam, populația este de-a deptul vrăjită de … vrăjelile politice. Acuma, pe bune, cum se zice, dacă ești lider și vezi că vulgul își dă ochii peste cap de plăcere la vrăjeli politice, ce-i servești? Doar n-oi fi nebun să abordezi serios, probleme serioase. Nu de alta, dar o dată te trezești cu un grupaj de simbriași trimiși în stradă cu gălăgia, alții sapă repede niște gropi în mijlocul drumului, câțiva pun foc pe undeva, și din mijlocul hărmălaiei se ridică un reprezentant de seamă al societății civile provenit dintr-un ONG al cui trebuie, care lansează repede o vrăjeală politică nouă. Populația aplaudă, iar Brambură Vodă se plimbă. Se plimbă fie prin lobodă, fie prin lume, dar și pe acolo tot prin lobodă. Prin loboda lumii.
În ăst răstimp, țara este aproape toată ocupată de trupele Tratatului de la Varșovia.
P.S. Cineva mi-a atras atenția că n-ar fi trupele Tratatului de la Varșovia ci ar fi trupe NATO. Se poate, că alea ale Tratatului de la Varșovia erau mai cumsecade. Știu, pentru că, prin cincizeci și ceva, pe când aveam vreo șase-șapte ani, un soldat d-ăla m-a salvat pe mine de la înec în râul Bârlad. NATO, însă, este o organizație d-asta democratică, iar în democrație, după cum am observat, n-ai voie să spui decât ceea ce este „politicaly correct”. Adică, practic, n-ai voie decât să citezi ce zic ăia mari. Adică, tot ca înainte, când trebuia să reciți ce a zis nea Nicu la congres? Dacă aș fi fost iar în situația de a mă îneca în Bârlad și aș fi avut tot șase-șapte ani, acuma, probabil, mai întâi aș fi fost întrebat dacă sunt comunist și, în funcție de răspunsul meu aș fi fost salvat, sau nu. Norocul meu ar fi fost că nu știam ce e aia. Nici atunci, nici acum!

Anunțuri

Un gând despre „Țara lu’ Brambură Vodă

  1. Aici nu ați pus punctul pe i. Ați pus mai multe puncte! Și dacă mă leg de unul singur, al echipei ajunsă bătaia de joc a afaceriștilor contemporani, vă spun sincer că mie unul îmi pare rău. Și asta chiar dacă prin ’65 începusem să țin cu cei din Obor… Sigur că, în timp m-am/m-au lecuit.
    Revenind la regulamente și legi, în societatea bramburită, fiecare ia din ele exact ceea ce-i convine și, mai ales, ceea ce îi dă dreptul la un câștig. Fie el cât de mic, dar să fie! Unde nu se poate, simplu! Încalcă legea! Dacă D-N.A. doarme, scapă și neplimbat pe acolo!
    În rest, s-auzim de bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s