Cât timp am fost burlac, nu m-a interesat nimic din ceea ce se numește gospodărie. Până și palton a trebuit să vină mama să-mi facă, pentru că eu umblam în balonzaid și pe viscol. Dacă n-aș fi avut acel balonzaid, probabil aș fi umblat în cămașă! Continuă lectura
Este că nu merge? Nu sună poetic, ca în cazul bărbaților. De unde rezultă că Burghiu nici măcar poetic nu poate fi proastă, întrucât ea este realmente proastă, nicidecum poetic. Adică, ea mustește de prostie d-aia pragmatică și, desigur, și democratică, nu d-aia de zâmbit pe sub mustăți.
Cică “Tăricenismul – un termen nou pentru tupeu”. Fiindcă ea pretinde că partidul ei s-ar revendica din vechime, ei i se potrivește un termen vechi, anume Grobianismul. Că, până și proștilor le-ar fi rușine dacă ar fi acuzați de burghiism!
Dom’le, când „risipei s-a dedat florarul”, măcar s-a lăsat cu o poezie, cu un cântec, cu ceva acolo. Da’ acuma?! Continuă lectura
Ca să-și dea seama că știe, cine știe, mai întâi să precizez ce anume să știe. O voi face reluând o poveste mai veche, pe care am intitulat-o … Continuă lectura
Această postare este alcătuită din două părți distincte. Prima parte este sub deviza lui Felix Rache: “O FOTOGRAFIE FACE CÂT O MIE DE CUVINTE” și conține două fotografii cu niște fete de aur. Continuă lectura
Altfel 