Scaunul de lângă mine

Am fost iar la Constanța. Dacă tot m-am dus, am dus și „La capătul drumului”. Nu ăsta a fost scopul principal al vizitei la malul mării, dar îl menționez pentru că mă ajută „să fac niște fundițe”.
Un cititor „înverșunat” al cărților mele, care nu a iertat niciuna, și care este și vizitator, tot „înverșunat”, al locantei mele muzicale, atunci când a venit după carte mi-a spus că a ascultat meniul din locantă din acea zi și știe de ce am scris eu că era tristă pianista care interpreta „Preludii” de CHOPIN. “Pianista aia era tristă fiindcă nu te-a întâlnit pe tine” mi-a zis, tandru, știind că tare-mi plac cuvintele răsucite.
La întoarcere, în tren, în fața mea, dar în diagonală, stătea o tânără. Citea. Scaunul de lângă mine era gol, ca și scaunul de lângă ea. La prima oprire s-au urcat alți doi tineri, un el și o ea, care aveau chiar locurile neocupate de lângă mine și de lângă tânăra din diagonală. Văzându-i pe cei doi, tânăra s-a ridicat de pe locul ei și s-a așezat lângă mine, spunându-le celor doi că pot sta alături.
În clipa aia mă mânca limba să spun “Ia uite ce tertip a folosit, ca să se așeze lângă mine”! Apoi, desigur, ar fi urmat să le spun povestea pe care mi-o spusese cel cu cartea. Noroc că m-am abținut. Poate, biata copilă, necunoscându-mă, s-ar fi simțit ofensată, dacă nu de-a dreptul jignită.
M-am bucurat că n-am supărat-o cu prostiile mele când am văzut ce citea. Citea „PÂNZA DE PĂIANJEN” de Cela Serghi. Nu mi-a venit să cred! I-am și spus „Nu mi-am imaginat că mai există tineri care citesc ceea ce citeam și eu când eram tânăr”!

Anunțuri

2 gânduri despre „Scaunul de lângă mine

  1. Curat tertip, dar ”scopul scuză mijloacele”.Ce nu face omul pentru un strop de fericire?
    De unde rezultă că operațiunea de demagnetizare a navelor a avut și un efect secundar benefic asupra Dvs: ați devenit un magnet uman, chiar incognito fiind. De unde si terapia cu magneți.
    Doar Sfinxul din Carpați stă mărturie peste milenii. In altă ordine de idei, poate ar fi bine să recitim si noi această carte. Doar titlul mi-l mai aduc aminte si convingerea că este o carte deosebită. După ce termin ”La capătul drumului ”. Drumul de anul acesta. Anul viitor….sau celălalt…Cine știe? Pentru un efect de durată, procedura mai trebuie repetată.

    • Apai, in afara de titlu si numele autoarei nici eu nu mai tin minte cartea. Cu siguranta mi-a placut, caci acolo se afla in mintea mea, in categoria celor care mi-au placut. Dovada este ca o si pastrez pe raftul cu carti care n-au voie sa dispara din casa mea, decat dupa ce … Si mai tin minte ca am umblat dupa ea prin librarii. Desigur, pe vreemea cand aveam aceasta apucatura condamnabila acuma, sa cauti carti prin librarii, in loc sa le cauti pe net.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s