Paradoxalul-2

Multe am devenit eu și toate devenirile mi le-am povestit. Om, domnitor, bolnav psihic model, baliză acustică, sirenă, Mafalda, domn, chiar și doamnă, da’ ce n-am devenit! Iată-mă în situația de a constata pentru a doua oară, într-un interval de timp scurt, că sunt paradoxal, deși nu sesizasem momentul în care am devenit paradoxal.
Am avut o discuție cu o ființă cu preocupări frumoase. Adică, d-alea de care mi-ar fi plăcut și mie să am, dar n-am fost în stare. Muzică, pictură. Când zic că am avut o discuție, a se înțelege că numai eu vorbeam. Că, eu, cam așa discut cu cineva. Dacă încearcă și partenerul să scoată vreun sunet … e mai bine pentru el să nu-ncerce!
Și, cum vorbeam eu așa, singur, nu știu cum a venit vorba de nefericire. Imediat am pus pe tapet definiția pe care am găsit-o eu nu pentru nefericire, că asta n-are nevoie de definiție ca să te troznească, ci pentru CHEIA NEFERICIRII. Adicătelea, ce trebuie să faci ca să fii sigur că vei fi nefericit. Că, nu-i așa de simplu nici să fii nefericit. Unii habar n-au ce trebuie să facă și d-aia habar n-au nici că ar putea, cu un minimum efort, să fie nefericiți.
Deci, cheia nefericirii în viață este manufacturată din AȘTEPTĂRI NERERALIST PROIECTATE. Nu cred că este cazul să dezvolt această definiție. Tot omul știe cum este să te aștepți la ceva și să nu se împlinească. Aici mai trebuie să spun că este vorba de situațiile în care, în mod nejustificat, ne așteptăm la ceva bun, sau frumos, sau măcar interesant. Să ne iubească … să câștigăm … să primim … să ne urcăm … să ajungem …să avem …
Că, dacă nu se împlinesc așteptările noastre pesimiste, adică dacă nu dă peste noi beleaua de care ne temeam că s-ar putea să dea, nu ne supărăm, nu ne întristăm, ba chiar chiuim.
Ei, când am ajuns aici, mi-am dat seama cât de paradoxal sunt eu. Căci, de felul meu, sunt pesimist. Adică, eu, mai niciodată nu prevăd ce bine, sau ce frumos, s-ar putea abate asupra mea, ci numai ce s-ar putea întâmpla rău. Cu toatea astea, deși așteptările mele se împlinesc mai mereu, fericirea nu năvălește peste mine.
Acu, pe bune, nu-i ăsta un paradox? Să ți se-mplinească așteptările, dar să nu te bucure asta?!? Desigur, dacă o fi bună definiția dată de mine cheii nefericirii.

Anunțuri

2 gânduri despre „Paradoxalul-2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s