Ce car’va’zică democrația asta, dom’le!

Democrația ne descătușează, dom’le! Putem spune și noi adevăruri interzise, sau ascunse de milenii. Iată, astăzi ofer o dovadă dublă în susținerea acestui adevăr. Voi apela la documente istorice, nu la vrăjelile politice care ne inundă viața … Aoleu! Rectific, că asta se întâmplă tot în democrație. Deci, vă rog să nu citiți ce scrisei nițel mai înainte! Rămâne doar ce zisei la început cu democrația.
Iată prima dovadă, preluată din documente istorice actuale, respectiv din presa democratică, care, se știe, ne spune adevărul adevărat, chiar și atunci când este exact pe dos față de ceea ce ni se spusese mai înainte că ar fi adevărat, tot de către presa democratică:
Detaliile acestei descoperiri nu au fost făcute publice la momentul respectiv, obiectul fiind găsit în România comunistă, în anul 1973, împreună cu alte două obiecte.
O descoperire a cercetătorilor români face furori în întreaga lume. Un obiect din aluminiu, care pare a fi lucrat manual, a fost descoperit pe teritoriul ţării noastre, istoricii spunând că datează de acum 250.000 de ani şi că este dovada că extratereştrii au vizitat, mai demult, Pământul. Obiectele din aluminiu nu au fost produse de om până acum aproximativ 200 de ani”.
Iată și o poză a obiectului

1477462073de6c8b9b

Și acuma vin eu cu un extras dintr-un document istoric autentic, incontestabil. Este vorba de volumul întâi al epopeii istorice intitulate „Cu șareta prin Univers”. Iată paragraful care face lumină, o lumină chiar democratică. E vorba de declarația lui Sucă, dată în fața lui nea Mărin, cel care a consemnat-o fiind martor. Adică, mai ceva ca alea de li se zice declarații la DNA: “E un întunerec … Nu vedeam decât niște stele și niște nori. Cum mergeam eu așa, pân întunerecul ăla, tot uitându-mă să văd dacă nu-i văd pe ăia de deteră cu Big Bangu în grădina matale, deodată îmi căzură ochii în jos. Și ce crezi că văzui acolo, în jos, bre nea Mărine? Să nu-mi vină să cred! Era Pământul, bre. Pământul ăsta. Îl recunoscui, că văzui dealu lu’ Solomon cu via matale, cu zaibăru’. Da’, or că nu vedeam eu bine, or că se-ntâmplase ceva și se înțepenise taman atunci, Pământu stetea pe loc, nu se-nvârtea cum o să ne zică nouă alde Galileo al lu’ Galilei. Îmi dădui seama că ceva nu e bine. Așa că, trăsei șareta pe dreapta, într-un loc de parcare, scosei caii și-i legai cu căpăstru de un nor, să nu plece de năroji pân Univers, la păscut de stele, scosei oiștea trăsurii, o-nfipsei între două stele și împinsei nițel Pământu’. De cum il împinsei, și începu să se învârtă. Daa, începu să se-nvârtă, că vedeam munții cum se mișcă. Văzui și Făgărașul, Bucegii și munții Rodnei, Oaș, Țibleș, Gutâi, Retezat, ce mai, toți munții se învârtea. Da’ să fi văzut munții Chinei, nea Mărine, că se-ncreți carnea pe mine! Îi recunoscui după zidul chinezesc, care e mai încolo, nu e chiar în munți, da’ mi-am dat seama”.
Aici, a adăugat cronicarul acelor vremuri: “N-am auzit continuarea poveștii, că am fugit repede să scriu ce auzii. Pentru că, mi-am dat seama, așa a apărut expresia „A muta munții din loc”. Și d-aia cred că nu prea mai apar oameni care să mute munții din loc. N-au stele în care să proptească oiștea”.
Iar acum vin eu, cercetătorul istoric, cu lămurirea acestei chestiuni care n-a fost făcută publică în România comunistă, da’ noroc cu presa democratică de azi, care ne spune în fiecare zi câte un adevăr, mai precis același adevăr, dar de fiecare dată altul. Piesa aia de n-am avut noi voie să știm de ea în comunism pentru că, se vede după cum arată, era anti-comunistă, dar ne este vândută acuma ca vestigiu vechi de dinainte de apariția Universului, este capătul oiștii de la trăsura lui Sucă. A căzut atunci când nărodul făcu Pământu’ să se-nvârtă. Că altminteri nu mai apăream noi și nu ne mai bucuram de democrația împrăștiată în capetele noastre de presa democratică!

Anunțuri

4 gânduri despre „Ce car’va’zică democrația asta, dom’le!

  1. „Si d-aia cred ca nu prea mai apar oameni care sa mute muntii din loc.N-au stele in care sa propteasca oistea”.
    Fraze unicat, de o profunzime si gingasie infinite!

    • M-ati provocat cu aceasta afirmatie si am sa spun ceea ce n-am vrut sa scriu cand am descris cum a fost la Ramnicu Valcea. Doi oameni de acolo, in varsta, ambii membri ai Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), oameni cu care nu am avut alte legaturi si care nu ar fi putut avea nici-un interes ascuns ca sa-mi spuna ceea ce mi-au spus, mi-au recomandat INSISTENT, oferindu-se sa ma si ajute in acest sens, SA MA DUC LA USR, scrierile mele fiind apreciate de domniile lor ca extrem de originale si diferite fata de ceea ce se practica.
      D-aia am zis eu acolo, la final, „Ce pacat ca nu sunt eu atat de serios pe cat de serioase au fost recomandarile domnului pofesor SOARE si ale altora de acolo”.

  2. Episodul cosmic al lui Sucă ar trebui să mai deschidă capul unora dintre cei care mănâncă democrația pe pâine! Dar o înghit prea repede și o elimină prin sistemul digestiv! Din cauza asta, democrația noastră cam pute! Mai ales când este „promovată” de unii care se cred „generatori de democrație”, adică a ceva despre care nu știu mai nimic, dar ne-o recomandă nouă. Cred că ar trebui ca Sucă să mai facă o cursă prin cosmos, dacă mai are caii! Dacă nu, să o ia pe jos! Este mare nevoie de aportul lui la o democrație care să nu mai fie mâncată de unul sau de altul! Dacă pleacă, să-i spui cam pe unde să umble și ce să ne aducă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s