Capul lui Moțoc

Din păcate, n-am apucat vremurile când românii cereau capul lui Moțoc. Cred că era ceva de capul acelui Moțoc, din moment ce-l cereau!
Dar chiar și așa, în lipsa consemnărilor mele de la acea vreme, acel moment se constituie într-un reper important al istoriei noastre. Este reperul la care ne putem raporta pentru a dovedi omenirii cât de vechi suntem noi pe aceste meleaguri și cât de stabili suntem.
Asta cu stabilitatea se vede din faptul că noi, acuma, ca și atunci, continuăm să cerem capul cuiva. Nemaifiind Moțoc, cerem ba capul lui Băsescu, ba capul lui Johannis, ba capul lui Boc, ba capul lui Burghiu. Partea proastă este că tocmai la acest argument al vechimii și stabilității noastre suntem vulnerabili. Pentru că, oricine ne poate întreba, pe bună dreptate, la ce dracu vrem capetele ăstora. Căci, coarne d-alea osoase, să zici că le folosim pe post de cuier, n-au, iar coarnele alelalte nu se pun la socoteală. Ceva umplutură n-au. Vreun design remarcabil prin estetică, n-au. Iar Băsescu n-avea nici păr, să fi zis că e bun de făcut bidinele. Chiar nu știu de ce continuăm să cerem capul ăstora. Numai pentru măselele lui Johannis, nu știu dacă se merită, că s-ar putea să fie cariate.
Așa că, dacă vrem să nu ne facem de râs, ar trebui să începem din nou să cerem capul lui Moțoc. Ăla, și acuma ar fi mai bun decât astea pe care le tot cerem noi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s