Anacronicul Eminescu

Eu nu-i înțeleg pe cei care-l tot ridică în slăvi pe Eminescu. Ce-a scris, dom’le, Eminescu? Că minciuna stă cu regele la masă. Păi, asta o fi fost valabil pe vremea lui! Acuma, minciuna stă cu mult mai mulți la masă. Iar la români, minciuna stă la baza democrației. Dovezi? Hai, să prezint și dovezi, deși, zilele astea, dovezile sunt pe străzi, la vedere, ba se bat și cu pumnii-m piept să fie văzute. Continuă lectura

Logică românească

Nu știu cum au împărțit logicienii acest domeniu. Cred, însă, că logicienii, inclusiv cei din Univers, nu numai cei de pe Terra, ar trebui să deschidă un capitol separat pentru LOGICA ROMÂNEASCĂ, capitol împărțit pe etape istorice. Pentru că, nimic nu se compară cu logica românilor. La români, până și mărul cade din măr de sus în jos, sau de jos în sus, în funcție de etapa istorică … mai exact, în funcție de etapa politică în care dezbat ei chestiunea mărului. Continuă lectura

Toți!

-Ai auzit? Au fost 50.000 de demonstranți pe străzi, împotriva guvernului.
-Câți?
-50.000
-Ai dracu, ce bine sunt organizați! Au reușit să-i scoată pe TOȚI cei care i-au votat. Oricum, la un asemenea președinte și la o asemenea lideră a opoziției, mi se par cam mulți. Cred că unii nu sunt chiar votanții lor, ci doar slujbașii lor. Păi, ce nu face omu’ pentru o pâine, pe frigu’ ăsta! Decât să stai în casă să te uiți la nimic, mai bine faci o plimbare urlătoare. Sper că au urlat JOS COMUNIZMU, nu!?

În sfârșit, dreptate!

În sfârșit, se face dreptate și-mi dă cineva dreptate. Căci, în asta constă dreptatea care se face, mi se dă mie dreptate. Pentru că, de multă vreme, eu susțin că omul este o ființă inferioară celorlalte ființe trăitoare pe Pământ, pentru mine tot ființe fiind și animalele, dar și plantele și chiar și pietrele, apele, nourii. Pentru că, în afară de om, celelalte ființe nu mint, nu trădează.
Sigur, conform normelor în vigoare, numai DNA se poate baza pe indicii rezonabile, pe mine m-ar fi obligat să aduc probe indiscutabile, ca de exemplu declarații de martori, sau, măcar, niște autodenunțuri. N-aveam așa ceva și d-aia eram cam vulnerabil. Iată că, astăzi, „Noul pol al poeziei”, cum l-am numit eu, cel de la Bragadiru, mi-a sărit în ajutor cu o declarație indiscutabilă, de martor. Cred că acuma, în sfârșit, mi se va recunoaște și mie dreptatea, după ce se va lectura … Continuă lectura

Încurcând trecutul cu viitorul

Recunosc, eu sunt cel care le-a încurcat, dar nu sunt numai eu de vină. Mai întâi, un marinar cu mult mai tânăr decât mine, a încurcat numerele de telefon și m-a sunat, fără să vrea, pe mine, în loc să-l sune pe alt marinar, cu mult mai tânăr decât mine. Culmea este că pe acel marinar mult mai tânăr îl cheamă exact ca pe mine, căci de aceea ne-a și încurcat. Am verificat literă cu literă, inclusiv care-i numele de familie și care de botez, pentru că am mai fost prins în încurcături de astea, dar fie era o literă diferită, fie cele două nume era inversate, adică ce era la mine de familie era la celălalt de botez, și invers. De data asta, cel care m-a sunat m-a lămurit pe deplin că de aia ne-a și confundat, pe mine și pe cel cu mult mai tânăr. Continuă lectura

Cufureala

O adevărată pandemie de cufureală a lovit presa, opoziția parlamentară și oengeurile, multe dintre ele avându-i în frunte pe unii scăpați recent din pușcării. După ăștia, omenirea întreagă și-a oprit respirația, îngrijorată de atacurile la adresa justiției românești. Continuă lectura