Înainte … înapoi

În urmă cu peste 30 de ani, când am devenit eu locatar temporar … permanent al metroului, călătorii fie vorbeau între ei, câțiva, fie moțăiau, destui, fie răsfoiau câte un ziar din ăla din hârtie, sau o carte, puțini.
Cu trecerea timpului, lucrurile au evoluat. Au început să vorbească la telefoane mobile, apoi au început să și citească și să scrie pe telefoanele mobile, iar în utlimii ani, practic, cvasi totalitatea călătorilor fie citesc, fie se joacă, fie scriu pe diverse divaisuri din astea electronice, fie ele telefoane mobile, fie laptopuri, fie tablete, fie … nu mai știu eu cum se numesc. Foarte rar mai este câte un călător, și ăla foarte bătrân, care nu stă cu ochii în divaisuri de când se urcă și până coboară și chiar și după ce coboară din metrou. Chiar în seara asta, în fața mea, trei dudui cam de vîrsta mea, nu și-au luat ochii din divaisuri până la coborâre, la capătul liniei.
Oare, ce se va mai întâmpla când va deveni și România o țară plină de divaisuri d-astea, care mai de care mai multifuncționale, care mai de care mai miniaturizate, care mai de care mai sofisticate, eventual fabricate chiar în România? Adică, ce vor face românii din metrou, atunci când România va ajunge, din acest punct de vedere, cam cum era Japonia în urmă cu 25 de ani, când am trecut eu pe acolo? Că, în Japonia, călătorii din metrou … fie vorbeau între ei, câțiva, fie moțăiau, destui, fie pur și simplu tăceau și se gândeau numai ei știau la ce. Niciunu nu stătea cu ochii holbați în mobile, în laptopuri, în tablete, etc.
Cam cum …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s